Mană profetică

Cuvânt profetic proaspăt pentru sufletul tău.

Citește

Luați în considerare una dintre cele mai puternice promisiuni din tot Cuvântul lui Dumnezeu: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază. Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război” (Psalmul 46:1-7,9). Cuvântul lui Dumnezeu este atât de puternic, atât de imbatabil încât ne spune: „Nu va trebui niciodată să vă temeți. Nu contează dacă întreaga lume este în criză. Pământul poate să se cutremure atât de mult încât munții să cadă și oceanele să se umfle. Lucrurile pot fi într-un haos total, dar datorită Cuvântului Meu, voi veți avea pace ca un râu”. Chiar și acum, când lumea trece printr-o perioadă înfricoșătoare și mulți trăiesc necazuri și suferințe personale, Psalmul 46 răspunde poporului lui Dumnezeu: „Eu sunt cu voi prin toate acestea. Poporul meu nu va fi distrus sau clătinat.” Încercați să înțelegeți ceea ce ne spune Domnul în acest Psalm. Dumnezeul nostru este disponibil oricând, zi sau noapte. El este la dreapta noastră, dornic să vorbească cu noi și să ne călăuzească, și a făcut acest lucru posibil prin faptul că ne-a dat Duhul Său cel Sfânt ca să rămână în noi. Petru scrie: „Prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4). Pacea supranaturală face parte din natura divină a lui Dumnezeu și este disponibilă tuturor celor care sunt ascultători față de Cuvântul Său. © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
lun, dec. 10, 2018
Source: Mana profetica
Orice discuție despre suferințe și încercări trebuie să înceapă cu situația celui mai disperat credincios al tuturor timpurilor - un slujitor neprihănit, credincios și temător de Dumnezeu, dedicat rugăciunii și închinării. Cu toate acestea, când durerea și necazurile i-au copleșit viața, același om a început să facă niște remarci nu tocmai bune despre Dumnezeu în punctul culminant al suferinței lui. „Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul – El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile” (Iov 9:16-17). Iov pierduse tot ce îi era mai drag: familia, sănătatea, posesiunile, chiar și speranța. Afirmația despre Dumnezeu în pasajul de deasupra este doar una dintre multe altele pe care acest biet om le-a făcut în timp ce durerile lui îngrozitoare se înmulțeau. Națiunea noastră ajunge rapid într-o perioadă de necaz, o perioadă cum lumea nu a cunoscut niciodată. Chiar și acum mulți credincioși devotați se confruntă cu greutăți pentru care experiențele lor anterioare nu i-au pregătit. Creștinii văd cum căsniciile lor sunt testate; unii își pierd sănătatea; alții suferă dificultăți financiare; iar tinerii se pierd tot mai mult. În zilele ce ne stau în față, nu ne putem permite ca speranța noastră să se odihnească într-un vis, crezând că creștinii vor fi imuni la suferință. Cu toate acestea, putem fi siguri că Tatăl nostru ceresc va fi credincios să ne păzească prin toate necazurile noastre și apoi să ne elibereze, la fel cum a făcut și cu Iov. „Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare” (Iacov 5:11). Iov a perseverat și Dumnezeu i-a restaurat tot ceea ce pierduse, ba încă i-a dat și mai mult. De asemenea, când veți trece prin perioade de încercări, veți ști în inimile voastre că Dumnezeu este în controlul vieții voastre. Atunci veți putea să mărturisiți despre bunătatea lui Dumnezeu, așa cum a făcut Iov când a spus cu încredere: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui” (Iov 13:15). © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, dec. 07, 2018
Source: Mana profetica
Ioan Botezătorul a fost chemat să pregătească calea pentru Isus. El nu a luat o persoană individuală și i-a spus că trebuie să se oprească din a face un lucru și să înceapă să facă altceva. Nu, ci el a proclamat că Isus vine pentru un popor care a fost angajat în cauza lui Hristos, un popor care să I se predea Lui în întregime. Domnul i-a vorbit lui Zaharia despre Ioan: „Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:17, NIV). Isus venea pentru un popor pregătit - nu pentru o clădire, un program sau chiar o mișcare. Dumnezeu dorește un Trup de credincioși care sunt cu adevărat devotați lucrurilor care ne aduc împreună - slujitori credincioși, care sunt plini de Duhul Sfânt și puterea lui Ilie. Citim din nou despre Ilie în Iacov: „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul.” (Iacov 5:17-18) Cuvântul lui Dumnezeu spune că Ilie a fost un om la fel ca și noi, totuși a făcut lucruri care erau ieșite din comun. Dar citim mai departe în Iacov: „Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate” (5:19-20). A avea credința de a opri ploaia sau de a ne ruga pentru ploaie, așa cum a făcut Ilie, este într-adevăr ceva foarte puternic. Dar salvarea cuiva de la moarte este chiar mai minunată decât acest lucru și, conform lui Iacov, Isus a dat totul, acum rămânem noi. Umblând cu El, vom avea puterea și autoritatea de a face același lucru. © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, dec. 07, 2018
Source: Mana profetica
”Şi în cer s-a făcut un război.” (Apocalipsa 12:7) Auzim astăzi o mulțime de discuții despre războaie - războiul împotriva terorismului, războiul din Orientul Mijlociu, amenințările nucleare ale diferitelor națiuni. Niciodată în istorie nu a existat un astfel de timp de război pe tot pământul. Și din cauza comunicării instantanee pe care o avem acum, aproape imediat primim rapoarte ale bombardamentelor, ambuscadelor, ale instrumentelor morții. Sunt convins că Isus a vorbit despre acestea: „Veți auzi de războaie și vești de războaie” (Matei 24:6). Și, așa cum a profețit Hristos, inimile oamenilor tremură de teamă: „Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate” (Luca 21:26). Războaiele pe care le vedem provoacă teroare pe tot pământul, însă aceste războaie sunt simple simptome ale unei bătălii mult mai mare. Vedeți, există un singur război și acest război – mai presus de toate războaiele - are loc în cer - un război între Dumnezeu și diavol. Acest război a fost declarat de veacuri. Apocalipsa spune: „Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei” (12:7). În timp ce se afla în cer, Satana a adunat toți îngerii căzuți, pe care i-a înșelat să se ridice împotriva lui Dumnezeu deoarece voia să ucidă autoritatea lui Dumnezeu și să-I preia tronul. Dar diavolul a pierdut prima bătălie și Dumnezeu l-a aruncat pe el și pe toți îngerii răzvrătiți din ceruri. Satana îi înșela deja pe acei îngeri, iar când Dumnezeu a creat omenirea, el s-a hotărât să-i înșele și pe aceștia. Rebeliunea Satanei nu L-a luat pe Dumnezeu prin surprindere. Chiar înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a conceput un plan de război pentru a-l învinge pe diavol. Domnul a creat omul după chipul Său și l-a lăsat să aibă voință liberă - și apoi L-a trimis în lume pe Fiul Său, Isus, să răscumpere toată omenirea! Isus așteaptă cu răbdare ultima recoltă, dar până la venirea Domnului putem trăi în victorie: „Noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, dec. 07, 2018
Source: Mana profetica
Te afli într-un loc înfricoșător chiar acum? Te simti fără speranță, gol, lipsit de toate lucrurile? Îți spun că încercarea ta va trece, dar ce așteaptă Dumnezeu de la tine acum, în mijlocul acesteia? Poate că ești îndurerat, ducând o luptă care nu pare să se sfârșească. Ai ajuns într-o stare de descurajare mai mare decât ai trăit vreodată. Prietenii tăi îți pot spune: „Nu mai plânge! Asta nu arată credință”. Dar adevărul este că, dacă ai credință, poți plânge. Nu poți evita durerea ta; de fapt, în lacrimile tale există putere de vindecare. Durerea ta adâncă nu are nimic de-a face cu faptul că ai sau nu încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori, te poți întreba: „Doamne, ce am făcut greșit? Aceasta este judecata Ta asupra mea?” Chiar ai putea simți că Îl confrunți plângând: „De ce ai lăsat să se întâmple asta?” Îți spun, Dumnezeu îți dă timp pentru aceste întrebări. El permite naturii tale să aibă ieșirile ei. Apoi, Domnul vine la tine și spune: „Ai avut dreptul să ai toate aceste trăiri, dar nu ai nici un motiv să mă acuzi sau să te îndoiești de Mine. Ți-am dat o promisiune. Într-adevăr, ți-am dat tot ceea ce ai nevoie. Acum trebuie să te agăți de acea promisiune. Dacă o faci, Cuvântul Meu va deveni viață și va aduce o vindecare mai mare decât orice alt medicament, va fi mai puternic decât orice râu de lacrimi”. În întreaga Biblie găsim bărbați și femei care au trecut prin zbuciumări profunde ale sufletului și duhului. Din nou și din nou, psalmistul întreabă: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5) Tot în Psalmul 43:6 și 11 și Psalmul 43:5, regăsim o trăire similară. Domnul înțelege vremurile noastre de confuzie și îndoială și așteaptă să privim la El și să avem încredere în El. „Ți-ai vărsat inima înaintea Mea, dar acum vreau să ai încredere în Mine. Du-te înapoi la Cuvântul Meu și Eu te voi scăpa”. Încrede-te în promisiunile Lui și lasă-L să devină bucuria vieții tale. © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
joi, dec. 06, 2018
Source: Mana profetica
Când Dumnezeu spune oamenilor: ”Credeți!”, El cere ceva dincolo de rațiune. Credința este total ilogică și chiar definiția ei are legătură cu ceva nerezonabil. Gândiți-vă: cartea Evrei spune că credința este „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (vezi Evrei 11:1). Ni se spune, pe scurt: „Nu există nimic tangibil și niciun fel de dovadă”. Totuși, ni se cere să credem. Adevărul este că noi toți ne confruntăm cu circumstanțe provocatoare în această viață. Cu toate acestea, cred că dacă putem înțelege natura credinței - natura ei ilogică și nerezonabilă - vom găsi ajutorul de care avem nevoie pentru a trece prin acestea. Să luăm în considerare cazul lui Avraam. Dumnezeu i-a spus: „Scoală-te, ieși afară, și părăsește-ți țara.” Avraam se întreba cu siguranță: „Unde trebuie să plec, Doamne?” Dar Dumnezeu doar i-a spus să plece! Acest lucru nu era logic; de fapt, părea total nerezonabil. Dacă un soț ar veni acasă și i-ar spune soției că trebuie să se mute imediat de acolo, cu siguranță soția ar avea tot felul de întrebări să-i pună: unde? de ce? cum? când? Și nu ar fi acceptabil ca el să nu aibă răspunsuri pentru aceste întrebări. Dar Avraam a auzit din partea lui Dumnezeu! „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Avraam și-a împachetat lucrurile și-a luat familia și a pornit la drum, fără să știe unde vor ajunge. Tot ceea ce știa era că el avea un cuvânt scurt din partea lui Dumnezeu pentru a merge înainte și asigurarea că nimic rău nu i se va întâmpla. Credința a cerut ca Avraam să nu acționeze decât pe baza unei făgăduințe. El a ascultat și Cuvântul spune: „Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (Geneza 15:6). Domnul îți spune și ție, așa cum i-a spus și lui Avraam: „Eu îți dau Cuvântul Meu și voi răspunde strigătului tău.” ”Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor” (Psalm 34:6,15). Încrede-te astăzi în El că îți va da exact ceea ce ai nevoie. © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
mie, dec. 05, 2018
Source: Mana profetica