Mană profetică

Cuvânt profetic proaspăt pentru sufletul tău.

Citește

Pe măsură ce vă uitați la viața voastră, nu sunteți cumva descurajați din cauza așteptărilor eșuate? Poate vă rugați de ani de zile, dar lucrurile pentru care v-ați încrezut în Dumnezeu nu s-au întâmplat. Vrăjmașul poate vă șoptește: „Tu nu ai fost deloc eficient; de fapt, viața ta nu a făcut nicio diferență în lume”. Dacă trăiți astfel de sentimente, încurajați-vă, fiindcă nu sunteți singurii care trec prin această situație. De-a lungul istoriei, mulți slujitori minunați ai lui Dumnezeu au ajuns să simtă că au eșuat în chemarea lor. Atunci când profetul Ilie s-a uitat la viața lui, a simțit-o ca pe o mare prăbușire, astfel a strigat: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul” (1 Împărați 19: 4). El simțea că tot ceea ce făcuse pentru Domnul fusese în zadar. Regele David devenise atât de deznădăjduit crezând că își irosește ungerea din viața sa, încât voia să zboare departe ca o pasăre, într-un loc izolat: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!” (Psalmul 55:6). Chiar și marele apostol Pavel a tremurat de teamă la gândul că și-a petrecut viața ca un lucrător nefolositor. El le-a scris celor din Galateni: „Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni 4:11). Dragilor, diavolul vă minte, spunând că tot ce ați făcut este zadarnic. Știm din Isaia că Domnul vă cunoaște bătălia, pentru că a luptat-o înainte. Isus ne-a arătat calea de ieșire din deznădăjde prin afirmația:„ Am lucrat în zadar... totuși răsplata mea este cu Domnul și lucrarea mea la Dumnezeul meu” (Isaia 49:4). Nu ascultați minciunile inamicului; în schimb, sprijiniți-vă pe Duhul Sfânt, crezând că El va împlini lucrarea de a vă face asemenea lui Hristos. Ridicați-vă și rămâneți la acest cuvânt: „De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58). © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, feb. 15, 2019
Source: Mana profetica
„Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!" (1 Petru 1: 2-5). Petru era încântat să comunice cu bisericile orașelor în care călătorise. Aceștia fuseseră exilați, forțați să plece din patria lor, însă, cu toate acestea, Petru le zugrăvea o imagine frumoasă. Sufletul său era frământat, în timp ce le vorbea despre a fi sfințit de Duhul, despre ascultarea față de Isus și despre preștiința Tatălui. El vorbea despre modul în care Dumnezeu îi va păstra și le va da o moștenire în Mântuitorul care se va descoperi „în vremurile de apoi". Ei s-au născut din nou la o speranță vie în Isus. Sfințirea împuternicește credincioșii, prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru ca aceștia să fie ascultători; El păstrează acea lucrare în viaţă. Poate că i-ați greșit uneori, dar dacă ați fost curățat de sângele lui Isus, puterea Lui încă mai lucrează în voi, așa că nu umblați în condamnare și rușine. Așa cum acești "exilați aleși" au fost înlăturați, s-ar putea să vă confruntați cu lucruri din viața voastră care aduc schimbări și par a fi obstacole, dar puteți fi siguri că de fiecare dată când Dumnezeu spune „nu”, este pentru că vă pregătește ceva mai bun, ceva care să vă ajute să atingeți scopurile pe care vi le-a stabilit. El este viu și lucrează - iar promisiunile Lui sunt pentru voi! © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, feb. 15, 2019
Source: Mana profetica
Regele David a vrut să construiască templul din Ierusalim și să zidească o clădire magnifică pentru Dumnezeu, dar Domnul i-a spus că nu va fi el cel care va ridica acel templu. În schimb, Domnul l-a ales pe fiul său, Solomon. Toți slujitorii lui Israel s-au adunat la Ierusalim și David a anunțat planul lui Dumnezeu. „El mi-a zis: „Fiul tău Solomon Îmi va zidi Casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată” (1 Cronici 28:6). Alegerea lui Dumnezeu a fost clară. Pare simplu, nu? David primise deja planurile cu privire la construcție de la Dumnezeu însuși și strânsese majoritatea materialelor necesare. Tot ceea ce trebuia să facă Solomon era doar să înceapă lucrarea. Dar chiar acolo este locul eșecului. David a înțeles provocarea cu care se confrunta fiul său. În întreg capitolul îl găsim încurajându-l pe Solomon: „Întăreşte-te şi lucrează” (v.10). Și „Întăreşte-te, îmbărbătează-te şi lucrează; nu te teme şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului” (v.20). În ciuda faptului că Solomon era alegerea lui Dumnezeu și că avea instrucțiuni complete și toate materialele necesare, el trebuia să treacă peste teama care ne paralizează ca să nu acţionăm. Mesajul, o traducere biblică contemporană, este cel din versetul 10, „Lucrează!” Nimeni nu spune că nu vor exista opoziții sau probleme, dar prin împuternicirea Duhului, prin credință și îndrăzneală, putem fi curajoși și putem înainta cu lucrarea pe care Dumnezeu ne-a chemat să o facem. Dumnezeu ne-a chemat pe toţi să facem ceva. Isus a spus despre momentul în care se va întoarce: „Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea” (Marcu 13:33). Dar, din cauza fricii, nu am acţionat întotdeauna aşa cum ar fi trebuit. Duhul Sfânt este mai mare în putere decât timiditatea și ruşinea noastră și este mai mare decât orice teamă, respingere sau eșec. Puterea Lui îi face pe cei mai slabi îndrăzneți precum leii(vezi Proverbe 28:1). Jim Cymbala a început lucrarea „Brooklyn Tabernacle” cu mai puțin de douăzeci de membri, într-o clădire mică, într-o zonă dificilă a orașului. Nativ din Brooklyn, el este un vechi prieten al lui David și al lui Gary Wilkerson. © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, feb. 15, 2019
Source: Mana profetica
„Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). De ce ar pune Isus o astfel de întrebare? Aceasta implică o lipsă de credinţă, nu numai în lume, ci şi în poporul lui Dumnezeu. Credinţa este una dintre cele mai discutate subiecte în biserică. Se fac lucrări mari şi proiecte uriaşe, toate în numele credinţei. Deci, la ce se referă Isus când întreabă: „La cea din urmă trâmbiţă, o să găsesc credinţă pe pământ?”. Găsim un indiciu în Evrei: „Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu” (Evrei 3:12). Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de necredinţă se găseşte în povestea lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. El a fost un preot devotat şi evlavios, care a avut de suferit din cauza unui singur act de necredinţă. Scriptura spune că Zaharia era „neprihănit înaintea lui Dumnezeu şi păzea fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului” (Luca 1:6). El a lucrat cu credincioşie şi a fost un slujitor respectat şi credincios, dar atunci când îngerul Gabriel i-a adus mesajul că va urma să aibă un fiu, Zaharia a fost cuprins de îndoială şi a dat în necredinţă. Dumnezeu nu a trecut cu vederea îndoiala lui Zaharia şi l-a lăsat mut: „Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor” (Luca 1:20). Un singur păcat l-a ţinut pe Israel în afara Ţării Promise - necredinţa! „Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor” ( Evrei 3:19). „Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare” (Evrei 4:11). Dumnezeul nostru ne-a făcut promisiuni incredibile şi doreşte să ne agăţăm de ele. Vă încurajez să vă prindeţi de Cuvântul Său minunat şi să intraţi în odihna promisă. Atunci, vieţile voastre vor fi o mărturie stralucitoare pentru această generaţie. © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
joi, feb. 14, 2019
Source: Mana profetica
Putem să spunem: „Cred că Dumnezeu poate face imposibilul” şi totuşi să nu fim în stare să acceptăm minunile Domnului pentru noi înşine din cauza unei inimi îndoielnice. În Matei, observăm că Isus a plecat într-o corabie pentru a merge „într-un loc pustiu” (14:13). Tocmai aflase că Ioan Botezătorul fusese decapitat şi a fost atât de mişcat de această veste, încât simţea nevoia de a se retrage şi a se ruga. Totuşi, când mulţimile au văzut că Isus pleca, „au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos” (acelaşi verset). Mii de oameni au venit din toate direcţiile, aflându-se în diferite condiţii fizice. Infirmii erau purtaţi pe tărgi sau se îndreptau spre El cu cărucioare confecţionate de ei. Orbii, bătrâni şi femei, au fost conduşi prin mulţime, iar şchiopii s-au îndreptat cu bastoane improvizate şi cârje. Toţi aveau un obiectiv important: să se apropie de Isus şi să primească o atingere vindecătoare! Şi care a fost răspunsul lui Hristos la această scenă incredibilă? „Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi”(Matei 14:14). Apoi, la sfârşitul acelei zile nemaipomenite, după ce a făcut vindecări prin minuni, Isus a decis să hrănească acea mulţime uriaşă (vezi Matei 14: 16-21). Mai târziu, pe corabia care mergea spre Magdala, ucenicii, obosiţi după o zi lungă, au început să se certe pentru că mai aveau doar o bucată de pâine (vezi Marcu 8:14). Imaginaţi-vă! Petru, Iacov, Ioan şi ceilalţi erau îngrijoraţi de pâine, iar aceştia tocmai veneau de la cea mai mare hrănire din istorie! Isus le-a reproşat: Cum de tot nu înţelegeţi? (8:21). Acest mesaj este pentru toţi cei care se află în pragul epuizării, copleşiţi de o actuală situaţie. Aţi fost un slujitor credincios, hrănindu-i pe alţii, încrezători că Dumnezeu poate face imposibilul pentru poporul Său, dar aveţi îndoieli în ceea ce priveşte dorinţa Lui de a interveni în lupta voastră. Duhul Sfânt vă cheamă să vă aduceţi aminte de compasiunea lui Isus, să vă aduceţi aminte de abundenţa pâinilor şi a peştilor şi să vă înţelegeţi că El nu doreşte ca niciunul dintre voi să cadă. © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
mie, feb. 13, 2019
Source: Mana profetica
La un moment dat, puteţi observa cum relaţia cu Mântuitorul a început să devină rece şi distantă. Privind la viaţa apostolului Petru vedem cum acesta s-a lepădat de Hristos de trei ori, mergând chiar atât de departe încât să le spună acuzatorilor: „Nu-L cunosc” (Luca 22:57). Acest ucenic era sigur de relaţia sa cu Isus şi Îi spusese şi Lui şi altora: „N-aş putea niciodată să mă răcesc în dragostea mea pentru Hristos. Alţii pot pleca, dar eu voi muri pentru Domnul meu” (vezi Matei 26:35). Deci, ce l-a adus pe Petru în acest punct? Era mândria, rezultatul unei laude de sine, astfel a fost primul dintre ucenici care a renunţat la luptă. El şi-a părăsit chemarea şi s-a întors la vechea carieră, spunând celorlalţi: „Mă duc la pescuit". Ceea ce spune Petru în realitate era: „Nu pot să mă descurc. Am crezut că nu pot să nu reuşesc, dar i-am greşit lui Dumnezeu mai rău decât oricine, negându-L pe Isus. Nu mai pot face faţă luptei”. Între timp, Petru s-a pocăit de lepădarea Sa faţă de Domnul şi a fost complet restaurat prin dragostea Mântuitorului. El a fost iertat, vindecat şi insuflat de Duhul, totuşi era un om care nu se baza pe sine. El încă avea părtăşie cu Isus şi cu ucenicii şi, de fapt, după un timp de pescuit alături de prietenii săi, în momentul în care L-a văzut pe Isus pe mal, s-a produs în el o schimbare radicală. „După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei” (Ioan 21:15). Reţineţi că în acel moment Isus nu i-a reamintit să vegheze, să se roage sau să studieze cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu. Nu, Petru a fost instruit să „hrănească mieluşeii”. Această simplă expresie este o cheie pentru a ne păzi de neglijenţă în viaţa noastră spirituală. Isus îi spunea: Vreau să uiţi de eşecul tău şi să slujeşti nevoilor poporului meu. După cum M-a trimis Tatăl pe Mine, tot astfel te trimit şi Eu. Pe măsură ce vă străduiţi să vă rugaţi, să studiaţi Cuvântul, să trăiţi o viaţă sfântă şi să-L iubiţi pe Hristos cu pasiune, asiguraţi-vă că nu ignoraţi pe cei răniţi în Trupul lui Hristos – mieluşeii. © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
mar, feb. 12, 2019
Source: Mana profetica