Mană profetică

Cuvânt profetic proaspăt pentru sufletul tău.

Citește

„El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25) Cu toții suntem familiarizați cu această poveste. Nebucadnețar, regele Babilonului, a chemat fiecare conducător din imperiul său îndepărtat, cu un singur scop: acesta trebuia să se plece în fața unei statui uriașe de aur și să onoreze dumnezeii săi. Dacă cineva din țară refuza să se închine, aceasta ar fi însemnat moarte sigură! În acele zile era o practică obișnuită să se pedepsească infractorii de orice fel aruncându-i într-un cuptor aprins. Atunci când trei tineri au stat fermi pentru dreptate și au refuzat să se supună decretului, Nebucadnețar a izbucnit într‑o furie aprinsă. El a ordonat soldaților săi să încingă cuptorul de șapte ori mai fierbinte decât de obicei și să se pregătească să-i ardă pe opozanți (Daniel 3:1-19). Acești trei tineri evrei: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au fost aruncați într-un cuptor atât de fierbinte încât soldații desemnați să-i arunce în foc au căzut morți. Cu toate acestea, atunci când regele i-a privit pe cei trei, a rămas uimit de ceea ce a văzut: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? – „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezeu!” (Daniel 3:25) Cum putea un împărat păgân să-L recunoască pe Fiul lui Dumnezeu? Lucrul acesta a fost descoperit fiindcă slava lui Hristos nu poate fi ascunsă! Ori de câte ori îngerii apar în Scriptură, aceștia sunt îmbrăcați în alb și sunt învăluiți de o strălucire cerească. Totuși, Cel care strălucea nu a fost vreun serafim, ci a fost Isus Însuși – El era mai strălucitor decât flacăra acelui foc încins de șapte ori. Dragii mei, această mărturie a prezenței lui Hristos a venit de pe buzele păgâne. Și era o situație de viață sau de moarte. Aceasta era criza unei vieți, însă Hristos a intrat cuptor cu acești oameni și i-a salvat. Ce Îl aduce pe Hristos în criza ta? Este încrederea deplină că El poate să vă salveze și să vă elibereze indiferent cu ce v-ați confrunta. Încrederea că, indiferent de ceea ce se întâmplă, vă aflați în mâinile Lui. Te confrunți cu o criză - spirituală, financiară, mentală, fizică? În căsătoria ta? Slujba ta? În lucrul tău? Când numai o minune vă poate scoate din situația voastră lipsită de speranță, Isus va veni și va trece prin aceasta cu voi. Fiul Dumnezeului celui viu vă poate rezolva problema și vă poate salva în cuptorul necazului vostru. David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
mie, ian. 15, 2020
Source: Mana profetica
„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare.” (Romani 12:6,8) Dintre toate darurile Duhului Sfânt, slujirea încurajării este probabil cea mai puțin apreciată. Auzim constant despre nevoia de învățătură sănătoasă și conducere adecvată într-o biserică, dar când a fost ultima dată când „darul încurajării” și-a primit datoria cuvenită? Nevoia noastră pentru acest dar este atât de acută, încât Duhul Sfânt a acordat un har special pentru ca unii dintre noi să se specializeze în consolidarea credinței oamenilor. La fel cum nu toți suntem înzestrați să învățăm sau să predicăm, nu toată lumea are această ungere specială pentru a-i încuraja pe ceilalți. „... Sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi, şi eu.” (Romani 1:12) A fi tari în Domnul ne permite să slujim celorlalți care sunt mai slabi. Acest lucru este valabil în special pentru încurajarea și consolidarea credinței altcuiva. Credința noastră puternică se revarsă pentru a-i ridica pe cei care se luptă. Cuvintele și acțiunile pline de credință acționează ca antidot pentru deznădejdea pe care oamenii o simt atunci când nu se mai pot agăța de Dumnezeu. Cel mai adesea încurajarea este transmisă prin cuvintele pe care le rostim. Luați în considerare ceea ce spune Pavel către Tesaloniceni: „Mângâiați-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18). La fel ca și Pavel, îi putem încuraja pe alții, împărtășind învățătura Scripturii și vorbind despre mântuirea în Isus. Amintiți-vă: „Credința vine în urma auzirii Cuvântului” (Romani 10:17). Când vorbim Cuvântul lui Dumnezeu, credința se poate naște în inimile celor care îl aud. Când Pavel s-a despărțit de credincioșii pe care îi prețuia, el a dezvăluit o altă cale pentru edificarea credinței lor: „Și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste...” (Efeseni 3: 16-17). Când Pavel nu a putut să spună cuvinte de încurajare Bisericii, s-a rugat ca Duhul Sfânt să ducă această lucrare în credincioși. În același mod, dacă nu îi putem încuraja personal pe semenii noștri credincioși, îi putem ridica în rugăciune. Ce privilegiu! Jim Cymbala a început lucrarea Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de membri într-o clădire mică, și modestă situată într-un loc mai dificil al orașului. Este originar din Brooklyn, și este prieten de multă vreme al lui David și Gary Wilkerson. Jym Cymbala © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
mar, ian. 14, 2020
Source: Mana profetica
„Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5) David era un om care știa să se pocăiască. El și-a cercetat inima constant în fața lui Dumnezeu și a fost rapid în a recunoaște: „Am păcătuit, Doamne! Am nevoie de rugăciune!” A te pocăi nu înseamnă că, pur și simplu, încerci să faci lucrurile corect față de persoana căreia i-ai greșit. Nu, ci este vorba de a face lucrurile bine cu Dumnezeu! El este Cel față de care a fost comis păcatul. Da, trebuie să ne cerem scuze fraților și surorilor noastre ori de câte ori le‑am greșit, dar, mai important: trebuie să ne pocăim de păcatul nostru în fața lui Dumnezeu. David a spus: „Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta” (Psalmul 51:3-4). David credea puternic în a-ți cerceta inima periodic – în disciplina grea a căutării păcatului în inima lui: „Cercetează-mă, Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). El L-a invitat continuu pe Domnul să-i examineze fiecare latură a vieții sale. Poate că îți cercetezi inima în mod regulat, totuși te îndepărtezi de ceea ce Duhul vrea să-ți arate, spunând: „Mulțumesc Domnului, sunt curat. Nu mai am păcat în mine”. Dacă acesta este și cazul tău, preaiubitule, ești înșelat. Isaia a mărturisit: „Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre” (Isaia 59:12). Profetul spunea: „Știm totul despre propriile noastre păcate.” Desigur, Dumnezeu știe când spunem sau facem lucruri greșite, dar știm și noi. Un mare beneficiu al pocăinței este primirea păcii și a puterii. După ce Daniel s-a rugat și a postit într-o mare agonie, Isus a venit la el, l-a atins și i-a spus: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” (Daniel 10:19). O inimă plină de pocăință nu trebuie să se ascundă niciodată de Domnul, deoarece nu mai există frică de judecată. Când vă recunoașteți păcatele, când sunteți întristați din cauza lor și doriți restaurarea, pe care o primiți prin pocăință, Isus vă va privi, așa cum a făcut-o cu Daniel și vă va spune: „Te iubesc și vreau să-ți dau pacea Mea. Acum, ridică-te și fii puternic!” © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
lun, ian. 13, 2020
Source: Mana profetica
Vreau să vă vorbesc despre distrageri mentale în timpul rugăciunii și închinarea abandonată - în special în Casa lui Dumnezeu. Isus i-a numit pe oamenii care veneau în prezența Sa rostind cuvinte de laudă, dar ale căror minți și inimi erau preocupate cu alte lucruri - ipocriți. El le-a vorbit direct, spunând: „Îmi dai gura și buzele tale - dar mintea ta este în altă parte. Inima ta nu este deloc lângă Mine!” Dar tu? Cel mai probabil, ești prezent în Casa lui Dumnezeu timp de o oră în fiecare săptămână. Deci, trupul tău este în Biserică - dar unde îți este mintea? Gura ta spune: „Mă închin ție, Doamne!” - dar este inima ta la o mie de mile distanță? Unde te duc gândurile în timpul închinării și al laudelor? Nu este un lucru ușor să intri în Casa lui Dumnezeu pentru a te închina Lui! „Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor” (Leviticul 10: 3). Dumnezeu îi spusese lui Moise: „Nu voi fi tratat ca o persoană obișnuită! Dacă veți intra în prezența Mea, trebuie să veniți înaintea mea sfinți! Toți cei care se apropie de sfințenia Mea trebuie să facă acest lucru cu atenție și grijă - datorită gloriei și măreției Mele.” Nu trebuie să rostim nimic în prezența Domnului fără ca inima și sufletul nostru să fie implicate. Isus poruncește: „Dumnezeu este Duh, iar cei care se închină Lui trebuie să se închine în duh și adevăr!” (Ioan 4:24). Casa lui Dumnezeu este o casă de închinare. Când intrăm, trebuie să lăsăm deoparte toate cele firești și să strigăm: „Doamne, nu sunt cum ar trebui să fiu, dar Te iubesc! Pune un zid de foc în jurul gândurilor mele și lasă-mă să aduc o jertfă de laudă concentrată și din toată inima!" Dumnezeu te iubește și El cunoaște puterea pe care închinarea pură o eliberează în duhul tău. Te face mai puternic decât un leu și mai mare decât un uriaș, aruncând în jos fiecare zid și fortăreață care vine împotriva ta. Aleluia! David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, ian. 10, 2020
Source: Mana profetica
„Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea şi în cele următoare. Samuel s-a sculat şi s-a dus la Rama.” (1 Samuel 16:13) David a devenit un om care era evlavios, înțelept, iubit: „Izbutea în tot ce făcea şi Domnul era cu el” (18:14). El a fost un om al rugăciunii, care L-a lăudat pe Domnul așa cum puțini oameni au făcut-o vreodată, binecuvântând inima lui Dumnezeu cu cântecele și psalmii lui. David a fost și un om al unei mari credințe. El a crezut că-l va ucide pe uriașul Goliat în drumul său spre a deveni un războinic puternic pentru regele Saul. În mod clar, Duhul lui Dumnezeu era asupra lui. După un timp, Saul s-a supărat pe David și a venit după el cu mare mânie. David a trebuit să fugă pentru a-și scăpa viața și să se ascundă în peșteri. Uneori, poate că el se întreba: „Doamne, dacă sunt atât de special, uns și ales, atunci de ce mă aflu într-un necaz atât de profund?” În această perioadă grea, David a făcut o alegere neînțeleaptă și a fugit într-un oraș numit Gat, orașul natal al uriașului învins Goliat. Deoarece nu căutase sfatul Domnului înainte de a face această mișcare, ostilitatea s-a ridicat împotriva lui acolo. El a fost capturat și adus înaintea regelui Achiș, unde a făcut o altă mișcare prostească. Se prefăcea nebun în speranța că „nebunia” lui îl va scăpa de ghearele inamicului. Aceasta a fost o mărturie slabă a oamenilor lui David, dar a funcționat într-o oarecare măsură - regele Achiș nu dorea absolut deloc să aibă de-a face cu el. Chiar dacă David a fost necredincios Domnului în timpul acestui episod, Dumnezeu I-a rămas credincios! Nu l-a îndepărtat pe David. Chiar în timp ce făcea pe nebunul și se comporta nechibzuit, scopul etern al lui Dumnezeu pentru el a mers mai departe. Ai trecut vreodată printr-un fel de „perioadă nebună” în viața ta? Poate te-ai confruntat cu vreun haos și ai renunțat, spunând: „Nu mă mai descurc cu asta!” Ai acționat conform firii tale, mergând înaintea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu încă a lucrat în numele tău. El este întotdeauna la lucru în culise; mereu credincios promisiunilor Sale și planului Său pentru viața ta. David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, ian. 10, 2020
Source: Mana profetica
Rugăciunea care Îi face plăcere lui Dumnezeu este foarte simplă și ușor de înțeles. Ucenicii I‑au spus lui Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!” (Luca 11:1). Această cerere reflectă o dorință sinceră de a învăța să ne rugăm într-un mod care Îi este plăcut Domnului. Mulți creștini se roagă doar dintr-un sentiment de obligație, dar rugăciunea nu este pentru propria noastră bunăstare sau alinare, ci pentru desfătarea Domnului nostru. Dumnezeu le spune ucenicilor Săi: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6: 7-8). Cu alte cuvinte: „Când vii în prezența Mea, concentrează-ți atenția asupra părtășiei cu Mine – să Mă poți cunoaște”. Prea mare parte din timpul nostru de rugăciune este petrecut cerându-I lui Dumnezeu o slujbă mai bună, un bonus, mâncare, haine și alte necesități. Dar Tatăl nostru ne-a pus deja la dispoziție nevoile noastre zilnice: „Nu vă îngrijorați pentru viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea; nici despre trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca!” (Matei 6:25). Biblia spune: „Domnul să-ți fie desfătarea și El va împlini toate dorințele tale” (Psalmul 37:4). Desfătarea în Domnul nu înseamnă, pur și simplu, să fii fericit în prezența Lui; înseamnă, de asemenea, posibilitatea de a spune: „Tânjesc să fiu alături de El, pentru că toate celelalte lucruri mă lasă gol și neîmplinit! Numai Isus poate atinge nevoile mele cele mai profunde!” A veni la Domnul cu încântare nu înseamnă că nu putem veni la El în perioade de tristețe și durere. În asemenea perioade preferăm să fim alături de El mai presus de orice. Am fost creați pentru a avea părtășie cu El, chiar și în vremurile noastre cele mai grele. Îți place să fii cu El? Îl preferi pe El mai presus de orice? Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o inimă care să tânjească după prezența Lui! Și apoi ascultă cu atenție glasul Duhului Său Sfânt în timpul perioadelor de comuniune cu El. El îți va dezvălui Cuvântul Său în moduri noi, în timp ce te învață să te rogi. David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, ian. 10, 2020
Source: Mana profetica