Mană profetică

Cuvânt profetic proaspăt pentru sufletul tău.

Citește

Profetul Isaia ne avertizează că în zilele din urmă Dumnezeu va „răsturna lumea“. El declară: „Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii” (Isaia 24:1). Conform acestei profeții, pe pământ va veni brusc judecata și va schimba totul, într-o scurtă perioadă de timp. Omenirea va asista la distrugerea rapidă a unui oraș și a unei națiuni, iar lumea nu va mai fi la fel. Dacă sunteți atașați de lucruri materiale - dacă iubiți această lume și lucrurile din ea - nu veți dori să auziți ceea ce Isaia a profețit. De fapt, chiar și celor mai neprihăniți din poporului lui Dumnezeu, ceea ce spunea Isaia le era de neconceput; mulți ar fi întrebat cu siguranță: „Cum poate o lume întreagă să fie lovită într-o singură clipă?” Scriptura arată foarte clar: Lumea se va schimba; biserica se va schimba; fiecare individ pe pământ se va schimba. În profeția lui Isaia, orașul sub judecată este cuprins de confuzie: „Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele” (Isaia 24:10). Întregul oraș este lăsat pustiu (vezi vs. 24:12). Când turnurile din New York City au fost atacate, incendiile și fumul de război puteau fi văzute ridicându-se la cer din depăratre. Isaia nu indică orașul pe care va cădea judecata distructivă, dar orice oraș important din lume este vulnerabil. Voi puteți întreba: "Ce se va întâmpla cu poporul lui Dumnezeu în mijlocul tuturor acestor lucruri?" În cel mai întunecat ceas, un cor de pretudindeni va cânta laudele măreției lui Dumnezeu: „Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului” (vs. 24:14). Aceasta este speranța credinței noastre cele mai sfinte: Domnul nostru face ca un cântec să iasă din cele mai întunecate vremuri. Începeți acum să vă puneți credința sfântă în El și să învățați să‑L lăudați maiestuos în inima voastră. Când veți cânta cântarea voastră, ea vă va întări, va încuraja frații și surorile voastre, și va mărturisi lumii: „Domnul nostru stăpânește peste furtună” (Psalmul 29:10). Aleluia! © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
mar, mai 14, 2019
Source: Mana profetica
Mulți oameni sunt frustrați fiindcă, deși au o vastă cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu, totuși au puțină experiență de viață împlinindu-l. Dumnezeu vrea ca noi să unim ceea ce știm cu modul în care trăim. În Vechiul Testament și chiar în timpul lui Isus, studiul intens al Cuvântului lui Dumnezeu a fost parte a vieții evreilor. Un copil evreu începea școala la vârsta de șase ani, iar educația lui începea cu acest verset: „Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul!“ (Deuteronom 6:4). Apoi, de la vârsta de șase până la nouă ani, studia Tora, primele cinci cărți ale Bibliei - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul. Unii istorici ne spun că unii copii mai străluciți memorau întreaga Tora. Uimitor! „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Psalm 34: 8). Rabinul, de fapt, ar fi vrut să toarne miere pe cretă, în clasă, să-și scufunde degetul în miere și să-i lase pe copii să deguste. Pe măsură ce mierea s-ar fi șters de pe tablă, literele lecției s-ar fi arătat. Ce mod încântător de a începe educația! Pe măsură ce copiii avansau în procesul de învățare, ei își dezvoltau caracterul grozav, tipic evreilor, de a dezbate unul cu celălalt - învățând cum să argumenteze. În vremea lui Isus, un cărturar s-a ridicat să-L pună la încercare, spunând: „Învățătorule, ce să fac pentru a moșteni viața veșnică?” (Luca 10:25). Strălucitul tânăr cărturar a fost probabil încântat să Îl angajeze pe Maestru în dezbatere. După ce l-a întrebat: "Ce este scris în Lege?" (10:26), tânărul a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (10:27). Isus i-a spus în versetul 28: „Fă aceste lucruri și vei trăi!” - insinuând o chemare la acțiune. Isus a dat atunci pilda Bunului Samaritean, a făcut o provocare tânărului și i-a întors lumea cu susul în jos. El a arătat clar că nu era suficient doar să memoreze sau să dezbată Cuvântul, ci trebuia să acționeze conform acestuia. Apelul lui Isus merge dincolo de ascultarea și memorarea cuvintelor Sale: trebuie să le punem în practică. © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
lun, mai 13, 2019
Source: Mana profetica
Simțiți ca și cum a trecut mult timp de când nu ați mai auzit un cuvânt de la Domnul? Pare că El rămâne tăcut în ceea ce privește împlinirea făgăduințelor Sale, pe care vi le-a spus odată, ca și cum le-ar fi pierdut din vedere? Poate că ați început plini de speranță, crezându-L pe Dumnezeu atunci când v-a spus: "Te voi elibera. Îți voi folosi viața pentru slava Mea". Când a vorbit prima dată despre aceste promisiuni, acestea au fost bucuria inimii voastre și sursa puterii în trecerea zilelor. Dar acum, în mijlocul tăcerii lui Dumnezeu, vă întrebați ce s-a întâmplat legat de cuvântul Său față de voi. Fiți siguri că toți avem astfel de perioade în umblarea noastră cu Domnul. Chiar și unul dintre psalmiști a spus: „Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; ca luna va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer”" (Psalmul 89: 35-37). El amintea cuvintele rostite chiar de gura lui Dumnezeu - o promisiune incredibilă dată regelui David în ceea ce privește stabilirea tronului său și domnia durabilă ce rezulta. Cu toate acestea, psalmistul a plâns apoi: „Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău; ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa” (89: 38-39). În acea zi, pe măsură ce psalmistul se uita la starea națiunii sale, tot ceea ce putea vedea era moartea lui Israel. Așadar, ce se întâmplase cu promisiunea pe care Dumnezeu i-o dăduse lui David? S-ar putea să simțiți uneori la fel. De ce totul pare să se prăbușească? Și-a retras Dumnezeu mâna? Noi, oamenii, avem tendința de a vedea lucrurile numai cu ochii fizici. Deseori însă, percepem situația incorect. În aceste perioade, trebuie să învățăm să rămânem puternici. Lucrurile pe care vi le-a vorbit Dumnezeu se vor întâmpla, dar la vremea Lui, nu a voastră. Spuneți astăzi împreună cu psalmistul David: „Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: "Tu eşti Dumnezeul meu!" Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!" (Psalmul 31: 14-15). Carter Conlon s-a alăturat personalului pastoral al Bisericii din Times Square în 1994 la invitația pastorului fondator David Wilkerson și a fost numit pastor senior în 2001. © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, mai 10, 2019
Source: Mana profetica
În ultimele zile ale slujirii Sale, Isus petrecea timp cu ucenicii Săi, pregătindu-i să devină stâlpii viitoarei Sale Biserici. Ei erau încă „slabi în credință”, bărbați cu puțină credință, iar Isus îi mustrase din când în când pentru necredința lor. A văzut că în inimile lor exista o piedică care trebuia să fie îndepărtată, fiindcă altfel nu ar fi ajuns vreodată la revelația necesară conducerii Bisericii. În timp ce treceau pe lângă un smochin fără roadă, Isus l-a blestemat: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!" Şi ucenicii au auzit aceste vorbe" (Marcu 11:14). Mai târziu, când grupul a trecut a doua oară pe lângă smochin, Petru a remarcat: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat” (11:21). Isus i-a dat lui Petru un răspuns uimitor; de fapt, fără a oferi un răspuns real, El a spus pur și simplu: „Aveți credință în Dumnezeu!” (11:22). Acest copac uscat era o predică ilustrată de Hristos. Ce a însemnat acesta? El a ilustrat respingerea lui Dumnezeu față de vechiului sistem religios al faptelor, din Israel, care avea ca scop încercarea de a câștiga mântuirea și favoarea lui Dumnezeu prin efort uman și voință a sinelui. Ceva nou se născuse în Israel: o Biserică în care mântuirea și viața veșnică urmau să vină numai prin credință; într-adevăr, umblarea zilnică împreună cu Domnul ține tot de credință. Totuși, până în acest moment, poporul lui Dumnezeu nu a știut să trăiască prin credință. Religia lor se referea la performanță și păstrarea unor seturi cu multe reguli. Acum, Isus spunea: "Vechiul sistem s-a terminat și vremuri noi răsar". Biserica credinței a fost înmulțită, iar ucenicii ui Hristos au fost instruiți pentru conducerea ei. În pasajul despre smochin, Isus se referă la un munte nemenționat: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: "Ridică-te şi aruncă-te în mare", şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut” (11:23). Muntele tău poate fi un păcat, o boală, o teamă, o descurajare. Isus îți spune: "Necredința este o piedică asemenea unui munte în inima ta, dar vreau să fac imposibilul în viața ta! Doar ai încredere în Mine!" © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, mai 10, 2019
Source: Mana profetica
„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?” (Luca 15: 4). Isus vorbește aici despre o oaie care a fost în staul. În mod clar, acesta reprezintă un membru al turmei lui Hristos, care a fost bine hrănită și condusă de un păstor iubitor. Cu toate acestea, această oaie s‑a pierdut, așa că păstorul a ieșit să-o caute. Observați ce spune Isus despre păstor aici: „El merge după cea pierdută până când o găsește”. Dumnezeu nu renunță niciodată la cineva care Îi aparține și s-a rătăcit. Din contră, păstorul iese să găsească acea oaie, o îmbrățișează și o aduce înapoi la adăpost. David a mărturisit: „Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo” (Psalmul 139:8). Se poate merge atât de departe în păcat încât să ajungeți la un pas de iad, dar El, cu toate acestea, va continua să vă urmărească. Am auzit cu toții expresia "iadul pe pământ". Așa este viața pentru cei care fug de Dumnezeu; a avea "un picior în iad" este o condiție îngrozitoare. Înseamnă să fii captivat de păcat, care te îndepărtează din ce în ce mai mult de Domnul, iar în cele din urmă, o eventuală cădere, în teama de a fi pierdut pentru totdeauna. Poate că v-ați făcut "patul în iad", dar nu veți fi vreodată atât de adânciți în păcat încât Isus să nu vă poate vă ajunge și să vă primească cu brațele deschise. „Când [Isus] a găsit [oaia], a pus-o cu bucurie pe umerii Săi...” (Luca 15:5). Când păstorul găsește oaia pierdută și rănită, nu o va lua înapoi în staul imediat. Conform parabolei, El o poartă, așa rănită, în casa Lui. Apoi își cheamă toți prietenii și vecinii împreună, exclamând: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!” (15:6). Nu contează ce ai făcut, cât de departe ai rătăcit. Odată ce păstorul te aduce înapoi, ești răscumpărat în întregime, iar El se bucură de tine! © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, mai 10, 2019
Source: Mana profetica
Când Petru și ucenicii au văzut ce s-a întâmplat la Cincizecime, Petru s-a ridicat imediat și a declarat: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel… voi turna, în zilele acelea, Duhul Meu” (Faptele Apostolilor 2:16,18). De asemenea, putem să vedem în Scriptură ce face Duhul Sfânt în aceste zile de pe urmă - într-adevăr, în această oră târzie. Proorocul Maleahi oferă o profeție dublă: în primul rând, el vorbește lumii nefaste, materialiste, seculare, pline de plăcere. Și în al doilea rând, le vorbește celor care-L iubesc și se tem de Domnul. Maleahi a avertizat popoarele nelegiuite: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde” (Maleahi 4:1). Dacă a existat vreodată o zi asemenea unui cuptor arzător, când totul din lume este "fierbinte" - economic, social, spiritual - este astăzi. Această mare națiune, încetul cu încetul, Îl îndepărtează pe Dumnezeu din curțile noastre, din școli, din societatea noastră, spunând: „Noi suntem cea mai mare, cea mai puternică și cea mai bogată națiune de pe pământ și am reușit toate acestea pe cont propriu”. Ce aroganță! Dar sub toată această bravadă există o frică și o tristețe. Chiar și poporul lui Dumnezeu tremură la ceea ce se vede. Cu toate acestea, Maleahi a avut o a doua profeție pentru cei care se tem de Domnul: o biserică învingătoare, un mesaj de bucurie și de speranță. Creștinii vor suferi daune colaterale în apropierea zilei când totul va "arde". Acest lucru nu poate fi schimbat. Dar Dumnezeu a trimis un cuvânt care va ține poporul Lui, în vremurile grele. Ni se spune că „va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui” (4: 2). În cel mai întunecat ceas, când lucrurile par fără speranță, Isus va crește printr-o revelație mai mare decât oricând în istorie. Iar lumea va fi martoră mântuirii Lui și a puterii Sale în toată slava ei. Isus Hristos se va ridica și va străluci ca un soare vindecător, mai strălucitor decât în ​​toate generațiile trecute, iar poporul lui Dumnezeu va experimenta un botez proaspăt al Duhului Sfânt - cu semne, minuni și miracole (vezi Faptele apostolilor 4:29-30) . Încurajați-vă astăzi în Domnul și mulțumiți-I pentru ungerea Sa asupra vieților voastre! © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, mai 10, 2019
Source: Mana profetica