Mană profetică

Cuvânt profetic proaspăt pentru sufletul tău.

Citește

Isus le-a spus creștinilor bisericii din Efes - o biserică fondată pe învățătura evlavioasă a apostolului Pavel - că au „pierdut dragostea dintâi.” (vezi Apocalipsa 2: 4) Când Isus folosește cuvintele „dragostea dintâi” aici, El nu vorbește despre dragostea imatură pe care o trăim atunci când suntem mântuiți pentru prima dată. Mai degrabă, El vorbește despre iubirea exclusivă. El spune: „Am ocupat odată locul întâi în inima ta, dar acum ai permis altora să-mi ia locul.” Este important de remarcat că din toate păcatele pe care Isus le arată în cele șapte biserici Nou Testamentare din Asia, primul păcat pe care îl numește este cel care-L întristează cel mai mult: pierderea dragostei pentru El. Creștinii din Efes au primit învățături excepționale de la Pavel; de fapt, după ce am citit epistolele lui Pavel către Efeseni, sunt uimit de Evanghelia pe care acești oameni au auzit-o și au trăit-o. Ei au avut o umblare aproape de Domnul, iar Pavel îi complimentează în Efeseni capitolul 1:1-5. Acești creștini fuseseră „făcuți vii împreună cu Hristos... şi au fost puşi să şadă împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.” (Efeseni 2: 5-6) Ce minunată descriere a unui fericit sfânt popor! Este evident că efesenii nu erau doar o mână de novici sau sfinți căldicei. Isus a examinat inimile unui popor care era bine întemeiat în adevărul Evangheliei. Cu toate acestea, El a subliniat că ceva era profund greșit în ceea ce-i privea: „Într-un fel în toată truda voastră, ați permis ca dragostea dintâi să se piardă.” Cred că acest avertisment adresat efesenilor este destinat fiecărui creștin care trăiește în aceste zile de pe urmă. De fapt, Domnul ne spune: „Nu este suficient să fii un slujitor grijuliu, dăruit și harnic care susține standardele morale. Dacă în acest proces afecţiunea ta pentru Mine nu crește, atunci ți-ai pierdut dragostea dintâi.” Vă încurajez să vă examinați inima astăzi și să vă întoarceți la dragostea dintâi. Cereți lui Dumnezeu har și putere să înceapă din nou să vă păzească afecțiunea pentru Hristos.
mar, iun. 05, 2018
Source: Mana profetica
Cum reacţionăm faţă de oamenii respinşi de către societatea noastră? Ce face cultura noastră cu săracii, dependenții, alcoolicii, membrii bandelor, homosexualii, bolnavii de SIDA, păcătoșii? Mai mult de atât, ce face Trupul lui Hristos cu privire la ei? Îi vedem ca pe nişte oameni care au nevoie de ajutor, ca pe nişte oameni pierduţi care caută o cale de ieșire din disperarea și robia lor? Sau ne prefacem că nu există? Sunt ei undeva departe de privirile noastre, într-atât încât să nu trebuiască să ne ocupăm de ei? Am uitat ce a făcut Isus pentru noi. Am uitat că, fără harul Său mântuitor, noi am fi la fel de pierduți, fără speranță și orbi așa cum sunt şi ei. Dacă ne-ar fi luate hainele noastre frumoase, mașinile noastre luxoase, casele, bijuteriile, locurile de muncă, sănătatea, puterea și credința, noi, de asemenea, am deveni ca şi ei nedoriţi de toată lumea. Fără Isus, nu suntem nimic! Și fără compasiune, nu avem loc în Împărăția lui Dumnezeu și nu avem dreptul să ne numim fii și fiice ale Împăratului. Din când în când, în Scriptură vedem că Isus Se abătea de la drumul Său pentru a atinge viața unei singure persoane. Chiar și în mijlocul unor mulțimi numeroase, El S-a concentrat adesea asupra nevoilor unui cerșetor sărac, ale unei prostituate, ale unui colector de impozite, ale unui pescar, ale unui șchiop sau ale unui om orb. El nu vedea mulțimile; El vedea oamenii, sufletele nevoiașe căutând ajutor. Imaginați-vă impactul pe care l-am putea avea asupra lumii dacă fiecare lucrător, pastor, evanghelist și credincios de astăzi ar privi oamenii în acest fel. Dacă am putea doar să alungăm nevoia de a atrage atenția asupra noastră înșine și să ne concentrăm în schimb asupra nevoilor din fața noastră, asupra chipurilor singuratice, asupra ochilor îndureraţi și confuzi pe care îi găseşti în fiecare colţ al globului. „Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.” (Luca 14:21)
lun, iun. 04, 2018
Source: Mana profetica
Asaf, psalmistul care a scris Psalmul 73, a fost un prieten foarte apropiat al regelui David. Un om cu inima curată, care a crezut în bunătatea lui Dumnezeu, și-a început discursul în acest psalm spunând: „Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.” (73: 1) Cu alte cuvinte, „Dumnezeu a fost bun faţă de mine, dându-mi o inimă curată.” Totuși, în versetul următor, acest om scump mărturisește: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!” De ce Asaf declară acest lucru? Știm din acest psalm că Asaf se confrunta cu mari necazuri (vezi 73:14) și s-a luptat cu comparațiile cu ceilalţi. El spune în versetul 3: „Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.” Privind în jurul lui, el a văzut pe cei răi care se bucurau de bogăție mare, ceea ce l-a făcut să simtă durerea propriei sărăcii mult mai acut. Aceste lucruri l-au determinat pe acest om scump să strige: „Doamne, asta nu are niciun sens pentru mine!” Apoi își spune: „N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.” (vezi 73: 5) Ceea ce vroia să spună de fapt Asaf era: „Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.” (vezi versetul 4) Deci, care a fost păcatul în care aproape că intrase Asaf? Era faptul că el credea că suferințele lui erau o pedeapsă nedreaptă venită de la Dumnezeu - că Dumnezeu era neglijent și nedrept. Aceasta este o capcană în care oricine dintre noi putem cădea, de aceea trebuie să fim foarte atenți! Când vine un necaz, atunci când sunteți îndureraţi, trebuie să vă protejați inima împotriva alunecării. Asaf a făcut aceasta prin a intra în sanctuarul lui Dumnezeu (vezi 73:17). El s-a rugat înaintea Domnului și a continuat să-și spună: „Nu voi lăsa ca diavolul să mă facă să cad. O să vorbesc cu Domnul.” Asaf aproape că a alunecat - dar el s-a ținut tare și a pus capăt psalmului în această notă de victorie: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” (73:28)
lun, iun. 04, 2018
Source: Mana profetica
Cei mai mulți creștini de astăzi ar dori să creadă că, asemenea lui Isus, ei sunt „mișcați de compasiune.” În timpul Său pe pământ, Isus a fost întruchiparea compasiunii lui Dumnezeu. Scriptura spune frecvent că Hristos era „mișcat de compasiune”, de suferința oamenilor. Și dacă acest lucru se întâmpla încă din primul secol, ce mare durere trebuie să existe acum în inima Domnului nostru. Biblia ne spune: „bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt.” (Plângeri 3:22). „Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.” (Psalmul 86:15) Compasiunea înseamnă mai mult decât milă sau simpatie; este mai mult decât a fi mişcat până la lacrimi sau a deveni emoțional. Înseamnă mai mult decât să vorbim despre răul din spatele infracțiunilor oribile. Compasiunea înseamnă milă și îndurare însoțită de dorința de a ajuta la schimbarea lucrurilor. Sentimentele pline de compasiune ne determină să facem ceva. Acest lucru este ilustrat de compasiunea pe care a arătat-o ​​Isus în Evanghelii. La un moment dat, El a plecat în pustie pentru a Se ruga. Când mulțimile I-au descoperit locul, L-au urmat și, în disperarea lor, i-au adus pe șchiopi, orbi, pe cei muribunzi și pe cei posedaţi de demoni. Și ce a făcut Isus? Biblia ne spune: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi i-a vindecat pe cei bolnavi.” (Matei 14:14) Acesta este un exemplu de compasiune! Dacă Isus ar fi fost împiedicat de gândirea noastră modernă, atunci El ar fi putut să-Și adune ucenicii la ședința comitetului sau să încerce să analizeze problemele respective. Sau ar fi putut să spună: „Sunt foarte obosit și trebuie să am părtăşie cu Tatăl meu. Vă simt durerea, și ucenicii Mei simt la fel, și Mă voi ruga cândva pentru voi. Acum, duceţi-vă în pace.” Dar Isus a făcut mai mult decât doar să vorbească. Sentimentele Sale de milă și de simpatie L-au detrminat să acționeze. El a spus: „Voi face tot ce voi putea pentru a face o diferenţă.” Să fim atenți să nu lăsăm ca inimile noastre să devină insensibile și reci la nevoile celor din jurul nostru.
mie, mai 30, 2018
Source: Mana profetica
În Vechiul Testament, copiii lui Dumnezeu au experimentat doar o sclipire a lui Dumnezeu ca şi Tată al lor. David a spus: „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” (Psalmul 103:13). Isaia L-a numit pe Dumnezeu „Părintele veşniciilor” (Isaia 9: 6) și Ieremia a scris despre El: „Mă vei chema: „Tată!” (Ieremia 3:19) Dar oamenii aceştia nu aveau revelația deplină a Tatălui ceresc. Isus Însuși a spus: „Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.” Cei din timpurile Vechiului Testament L-au cunoscut pe Iehova prin toate numele prin care li Se revelase, dar nu li Se revelase ca Părinte. Această revelație nu a putut veni până când Fiul nu ni L-a descoperit. Isus a spus: „Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27) Hristos a venit să-L dezvăluie pe Tatăl acestei ultime generații într-un mod pe care nicio altă generație nu L-a cunoscut vreodată. Tot ce a făcut Isus - de la transformarea apei în vin la învierea morților - a fost ca o predică ilustrată. Fiecare act a avut drept scop să ne spună: „Aceasta este lucrarea Tatălui Meu; aceasta este ceea ce El reprezintă.” „Eu nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8: 28-29) Cu alte cuvinte, „am vorbit prin toată țara aceasta și când am umblat pe străzile Ierusalimului, Betleemului și Iudeii, v-am spus de fiecare dată că tot ce fac Îl reprezintă pe Tatăl Meu. Dacă v-ați fi deschis ochii și urechile și ați fi primit cuvântul Meu, vi L-aş fi descoperit pe Tatăl. El a fost revelat!” Când avem o revelație a Tatălui nostru ceresc - dragostea Lui, mila Lui, harul Lui - suntem capabili să spunem lumii: „Ascultă ce spun și fac. Priveşte viața mea și-L vei vedea pe Tatăl în mine!”
mar, mai 29, 2018
Source: Mana profetica
Isus Însuși a subliniat importanța Cuvântului când ne-a dăruit o modalitate specifică de a ne ruga: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilelea dă-ne-o nouă astăzi;" (Matei 6: 9-11). Observați că El a descris Cuvântul ca fiind „pâinea noastră zilnică.” Există o provizie zilnică pe care Isus promite să ne-o dea. Isus a spus astfel în cartea lui Ioan: „Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” (Ioan 6: 48-51). Isus spunea în esență: „Eu sunt pâinea! Eu sunt puterea voastră, viziunea voastră, răscumpărarea voastră, eliberarea voastră. Eu sunt protectorul și ghidul vostru. Tot ceea ce aveți nevoie pentru viață și evlavie poate fi găsit în Mine.” Din punct de vedere biblic, presupun că se poate spune că ești ceea ce mănânci! Dacă alegi să ţii dietă în ceea ce priveşte cuvântul din Biblie, vei deveni slab și în cele din urmă vei ajunge foarte confuz. Vei începe să fii călăuzit de tot felul de gânduri neadevărate. Apoi, în disperarea ta, vei începe să deschizi televizorul și să asculți voci care nu vorbesc adevărul. Ele vor sta înaintea ta și vor spune în esență: „Priveşte la mine! Așa arată viața creștină. Urmează-mă!” Dacă nu citeşti Cuvântul lui Dumnezeu - nu mănânci această pâine vie - vei ajunge să trăieşti o înşelare la sfârșitul zilelor tale.
vin, mai 25, 2018
Source: Mana profetica