Mană profetică

Cuvânt profetic proaspăt pentru sufletul tău.

Citește

În biserica primară din Ierusalim, văduvele de origine greacă era neglijate în rutina zilnică de distribuire a alimentelor. Ele au căutat ajutor apelând la conducătorii bisericii, dar ei nu au simțit că e corect să renunțe la timpul lor de rugăciune și studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a supraveghea aceste sarcini administrative. Apostolii au chemat la întrunire întreaga biserică și au spus: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” (Faptele apostolilor 6:2). În consecință, șapte oameni „vorbiți de bine” au fost stabiliți pentru a se ocupa de problemele administrative. Între timp, apostolii și-au dat cuvântul: „Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului” (vs. 6). Acest aranjament a avut drept rezultat răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu și creșterea numărului de ucenici (vezi vs. 7). Foarte puțini pastori fac astăzi acest fel de sacrificiu. Un slujitor m-a privit în ochii și mi-a spus: „Sunt așa de multe solicitări în ceea ce privește timpul meu, încât pur și simplu nu am timp să mă rog”. Un alt pastor mi-a mărturisit: „Nu m-am mai rugat de luni de zile. Meditez și am un scurt timp devoțional uneori, dar nu pot să mă deprind cu adevărat cu disciplina rugăciunii.” Nu voi condamna niciun lucrător sârguincios și devotat al lui Dumnezeu, dar cert este că înaintea Stăpânului său se înalță sau cade fiecare slujitor. Mulți predicatori nu sunt conștienți că au devenit victimele unei conspirații satanice de întreruperi. Unii dintre ei sunt în mod continuu pe fugă, împotmoliți de o avalanșă de sarcini și detalii. Mulțumesc lui Dumnezeu că noi nu suntem la mila lui Satana sau a planurilor lui. Noi putem expune tacticile lui, putem declara Cuvântul adevărului, și în Numele lui Isus putem opri orice întrerupere. Prin puterea Duhului Sfânt din lăuntrul nostru, putem elibera de orice obstacol calea noastră spre porțile Domnului și să venim cu îndrăzneală la tronul Său de har, pentru a primi ajutor în ceasul nostru de nevoie. Aceasta este ceea ce Domnul vrea pentru noi toți! David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
lun, ian. 27, 2020
Source: Mana profetica
Asaf, levitul, era un conducător al închinării și un lider al corului împăratului David; de fapt, este cunoscut pentru că a scris unsprezece psalmi. Era un prieten apropiat al lui David; cei doi se bucurau să fie împreună în Casa Domnului. Totuși, în ciuda binecuvântărilor și chemării sale minunate, Asaf a mărturisit: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2). Noi îl știm pe Asaf ca fiind un om cu inima curată, care credea că Dumnezeu este bun. De fapt, își începe discursul în acest psalm prin faptul că spune: „Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată” (73:1). Dar chiar în versetul următor, Asaf mărturisește că aproape a alunecat. De ce a declarat așa ceva? El remarcă faptul că a văzut că cei răi de lângă el prosperă, chiar dacă neglijează poruncile lui Dumnezeu și ar fi fost ușor pentru Asaf să se minuneze de ce Dumnezeu nu a „echilibrat balanța”, ca să zicem așa. Te-ai întrebat vreodată de ce binecuvântările vin grămadă peste oamenii care trăiesc vieți duplicitare? Probabil că ai văzut un cunoscut de-al tău recompensat în locul tău sau un vecin nepocăit care a obținut lucruri materiale, în timp ce tu te-ai străduit să trăiești de azi pe mâine. Poate fi foarte ușor pentru creștinii îndurerați să alunece într-un păcat cumplit – păcatul îndoielii. Ei poate se gândesc: „Am trăit corect, dar toată strictețea și sârguința mea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu, închinarea și lauda pe care I le-am adus, toate au fost în zadar. În ciuda a tot ceea ce fac, încă sufăr”. Preaiubiților, în astfel de momente trebuie să fiți atenți. Când încercarea vine asupra ta, când ești îndurerat sau descurajat, ai nevoie să-ți păzești inima împotriva îndoielii. Nu-ți lăsa credința sau încrederea ta să fie clătinate. Dumnezeu este încă pe tron. Ia-ți ochii de pe încercările tale și fixează-i asupra Domnului Însuși! Dumnezeu te va ajuta să-L iubești și să nu aluneci niciodată în necredință. Asaf a văzut că era cât pe ce să alunece, dar s-a ținut tare și a proclamat: „Mi-am pus încrederea în Domnul Dumnezeu, ca să povestesc toate lucrările Tale” (73:28). Și tu poți face la fel! David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
lun, ian. 27, 2020
Source: Mana profetica
„Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4: 17-18) Pavel ne spune de fapt: „Luați-vă ochii de la necazurile voastre. Nu vă concentrați pe lucrurile care vin pe pământ deoarece ele vor trece. Problemele tale nu au nici o însemnătate în lumina gloriei veșnice care așteaptă pe poporul lui Dumnezeu. După un moment petrecut în paradis cu El, nu îți vei aminti nimic din acestea. Este scris despre Hristos: „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” (Evrei 12:2). Isus Hristos a spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (vezi Luca 21:28). După cum spune Pavel, când întunericul și nesiguranța se apropie tot mai mult, Dumnezeu poruncește să strălucească o lumina minunată în inimile noastre. Pavel vorbește aici despre o manifestare glorioasă a cunoștinței slavei lui Hristos care ne este dată în încercările noastre: „Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4:6). Pavel descrie aici nimic mai puțin decât o descoperire proaspătă a gloriei lui Dumnezeu în persoana lui Hristos. Când Pavel primea această revelație el era în închisoare, fără niciun ban. Deși el abia supraviețuia cu mâncarea modestă din închisoare, el era revigorat de revelația proaspătă a gloriei lui Hristos pe care o primea zilnic. David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
joi, ian. 23, 2020
Source: Mana profetica
Noi, cei care trăim în timpul Noului Testament, am primit o adevărată mărturie. Avem nu doar lucrările lui Isus la care să ne gândim, dar și faptele mărețe ale bisericii din primul secol. La acestea se adaugă cele două mii de ani în care oameni ai lui Dumnezeu „au făcut lucruri mai mari ca acestea” și astfel avem o licărire din ceea ce este Tatăl nostru ceresc. Ai putea spune: „Îl cunosc pe Domnul. Am o relație apropiată cu El și știu cine sunt în Hristos.” Totuși Isus poate că îți spune: „Este adevărat, am fost împreună pentru atât de mult timp și totuși nu Îl cunoști încă pe Dumnezeu ca Tată al tău.” Scopul intimității cu Isus este acela de a ți se revela cine este Tatăl. Dumnezeu vrea ca noi să avem o revelație despre El ca Tată – un Tată ceresc! Isus S-a rugat: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una” (Ioan 17:21-22). Isus spunea aici: „Spui că vrei să Mă cunoști, și e un lucru bun, dar acum vreau ca tu să cunoști pe Tatăl Meu așa cum Îl cunosc Eu și să te bucuri de El așa cum o fac Eu.” Dumnezeu nu doar te-a ales, dar te-a și adoptat ca pe copilul Său. Și Duhul Său îți spune să strigi: „Ava, Tată!”, să Îi spui: „M-ai făcut să fiu împreună-moștenitor cu Isus, un frate pentru El. Ești cu adevărat al Meu!” Cât de minunat să știi că, doar datorită dragostei și milei Sale, ne-a ales pe fiecare din noi să fim copiii Săi. În mila Sa, El îți spune: „Te vreau – te aleg – pentru că vreau să fiu un Tată pentru tine.” Renunță la iubirea a tot ce este lumesc și urmează-L astăzi! David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
joi, ian. 23, 2020
Source: Mana profetica
În timpul Său pe pământ, Isus a fost întruparea milei lui Dumnezeu. Scriptura spune adesea că lui Hristos „I s-a făcut milă” de suferința oamenilor (vezi Matei 14:14). Multor creștini le place să creadă că ei sunt plini de milă. Dar chiar și cei mai răi păcătoși sunt „mișcați” când aud de suferința copiilor. Compasiunea nu este doar milă sau simpatie. Adevărata compasiune ne provoacă să acționăm. Citim despre Isus: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.” (Matei 9:36). Fraza „I s-a făcut milă” înseamnă „împins spre acțiune.” Deci ce a făcut Isus în privința aceasta? El nu doar a vorbit despre acest lucru. Nu, inima Sa a fost pusă în mișcare de ceea ce a văzut și a avut o dorință mistuitoare să schimbe lucrurile. „Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.” (9:35) Aceasta nu era cine știe ce teologie ieftină. Isus nu doar s-a retras să fie singur cu Tatăl și să spună: „Tată, trimite lucrători la secerișul Tău!” S-a dus El Însuși! Și-a întins mâinile peste leproși și s-a implicat profund, în mod practic și intim. Citim: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1 Ioan 3:17). În timp ce te uiți în jur și vezi nevoia oamenilor, inima ta plină de milă ar trebui să strige: „Doamne, ce vrei să fac?” Nu ar trebui să călătorim mai departe de vecinătatea noastră ca să găsim nevoi pe care să le putem împlini. Dumnezeu vrea ca tu să fii o parte din inima Sa plină de milă pentru această lume. Dacă ești cu adevărat dispus să treci la fapte, El Îți va trimite nevoi chiar la ușa ta. Deci, prezintă-te înaintea Domnului ca să fii folosit și privește-L cum îți deschide multe uși. David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
joi, ian. 23, 2020
Source: Mana profetica
În această vreme complexă, ne este greu să înțelegem idolatria din Vechiul Testament. Este de necrezut să citești cum oameni inteligenți erau așa de orbiți încât aduceau închinare chipurilor cioplite din lemn, piatră și pietre prețioase. Totuși, ceea ce a făcut să cadă grozava mânie a lui Dumnezeu asupra propriului Său popor a fost păcatul idolatriei. „Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta... căci nu te voi asculta!” (Ieremia 7:16) Aceasta este declarația lui Dumnezeu împotriva idolatriei din Vechiul Testament. Totuși El urăște idolatria la fel de mult ca și în ziua de azi. Chiar acum, o nouă formă de idolatrie se extinde de la capăt la altul al Americii. Se zvonește că sunt mișcările lui Dumnezeu în diferite părți ale țării, dar trebuie să fii atent unde te duci și ce duh te îndrumă. Trebuie să ai discernământ ca să eviți să ajungi în idolatria, care te va îndepărta de crucea lui Hristos. Crucea – inclusiv cerințele și speranțele ei – este chiar inima Evangheliei și orice mesaj de închinare trebuie să fie centrat pe ea. Fără cruce, tot ce rămâne este pleavă – o evanghelie diluată, care Îl insultă pe Domnul. Sunt slujitori zeloși, elocvenți, plăcuți și foarte ingenioși, dar aceștia predică „o altfel de evanghelie.” Pavel a văzut că aceste lucruri începeau să se întâmple chiar din timpul lui: “Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Slavă Domnului pentru adevărații slujitori ai lui Hristos care proclamă cu îndrăzneală Evanghelia crucii. Ei sunt un zid de apărare împotriva idolatriei din aceste vremuri de pe urmă! David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
joi, ian. 23, 2020
Source: Mana profetica