Mană profetică

Cuvânt profetic proaspăt pentru sufletul tău.

Citește

Auzim multe cuvinte despre favoarea lui Dumnezeu în zilele noastre, ceea ce este un lucru bun. Fără favoarea Domnului, nu am putea să respirăm, să existăm sau să găsim o viață adevărată oriunde în lumea aceasta. Dumnezeul nostru iubitor și plin de compasiune ne arată că ne binecuvântează cu ocrotirea Sa uimitoare. Din păcate, învățătura despre îndurarea lui Dumnezeu este învățată în mod greșit de către unele persoane. Ei o folosesc ca mijloc de a obține binecuvântări materiale, fizice și emoționale de la Dumnezeu. Este tragic - pentru că Îl reduc pe Domnul doar la o altă formă de comoditate a zilelor noastre. Ei vă spun să invesiți un pic în participarea la biserică, să semănați niște semințe financiare pe alocuri, să vă revendicați puterea de a mărturisi drumul în viața pe care o visați și - bingo! - ești favorizat de Dumnezeu. Dar aceasta nu este calea lui Dumnezeu. Lui Îi pasă de noi mult mai mult decât atât. Dacă obținem tot ceea ce visăm, aceasta nu este o favoare, este o poftă. Adevărata favoare nu se găsește în binecuvântarea însăși, este găsită în Cel care aduce binecuvântarea - Tatăl nostru iubitor din ceruri. Căutându-L pe El, nu lucrurile acestea, reprezintă foamea care există în inima fiecărei inimi umane. Am fost creați să ne găsim viața în El. Dumnezeu este gelos, într-un mod neprihănit: El nu Se va lăsa folosit ca mijloc de îndeplinire a poftelor noastre și a câștigului de sine. El va distruge toți idolii pe care i-am înființat în inimile noastre, astfel încât numai El să fie cea mai mare dorință a noastră. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să ne dorim să vedem binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră. În harul și bunătatea Lui iubitoare, Tatăl nostru Se bucură să dea daruri bune copiilor Săi. Unii lideri au răsturnat doctrinele biblice în așa-numita mișcare de prosperitate, dar asta nu înseamnă că ideea binecuvântării lui Dumnezeu ar trebui aruncată deoparte. Mai degrabă ar trebui salvată! Lui Dumnezeu Îi place să ne binecuvânteze pentru că El este uimitor de bun. Vă încurajez să-L căutați mai întâi pe El și să urmăriți cum Își revarsă binecuvântarea. ”Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
joi, oct. 11, 2018
Source: Mana profetica
David a spus cu îndrăzneală: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?... El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:11). Când vorbim despre acest aspect, ne referim la expresia facială, chiar la limbajul corpului și tonul vocii. David spune ceva foarte important aici. Fața ta este ca o oglindă care reflectă ceea ce se întâmplă în inima ta - toată bucuria sau tulburarea se reflectă acolo. Când mintea ta este încărcată cu grijile vieții, poţi avea tendința de a te încrunta sau chiar de a te posomorî. În cel mai bun caz, te poţi arăta preocupat, afişând o frunte brăzdată și un aspect trist. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru marea Lui mântuire - că El ne-a răscumpărat - dar mulți dintre noi au nevoie de o transformare a chipurilor cu ajutorul Duhului Sfânt pentru că feţele noastre transmit lumii acesteia un mesaj greșit. Trebuie să fii conștient de faptul că fața ta reflectă ceea ce se întâmplă în inima ta - este indicele sufletului tău! "Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă" (Eclesiastul 8: 1). Eu înţeleg sensul cuvântului înțelepciune așa cum este folosit în acest verset ca înfăţişându-L pe Isus Hristos. Într-adevăr, prezența lui Hristos în inima ta are un impact direct asupra feței tale. După cum îngrijorarea și păcatul pot încrunta chipul unei persoane, tot aşa şi prezența lui Dumnezeu poate să-l înmoaie și să-l lumineze. Când ne încredem pe deplin în Cuvântul lui Dumnezeu și ne odihnim în dragostea Lui, înfăţişarea noastră va suferi o schimbare; o liniște va începe să radieze pe chipurile noastre. Când Ana și-a vărsat inima înaintea Domnului, fața ei nu mai era gravată de durere (vezi 1 Samuel 1:18). Bucuria radia din ea! Și când Ştefan stătea în fața oamenilor ostili și supărați în sobor, ei i-au văzut fața apărând ca "fața unui înger" (Fapte 6:15). Ştefan stătea printre necredincioși având strălucirea lui Isus Hristos pe chip - și diferența era clară pentru toți! Vă încurajez să permiteți chipului vostru să vorbească despre credincioșia lui Dumnezeu în vieţile voastre. © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
mar, oct. 09, 2018
Source: Mana profetica
Scriitorul cărții Evrei ne spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Majoritatea creștinilor sunt familiarizați cu acest verset; acesta ne spune că marele nostru preot, Isus, simte suferințele noastre chiar împreună cu noi. El este atins personal de orice durere, de confuzia și disperarea cu care suntem loviți. Pentru că avem un astfel de mare preot, suntem instruiți: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (4:16). Ni se spune: „Mântuitorul tău știe exact prin ce treci și El știe cu exactitate cum să reverse harul Său asupra ta.” Când suntem într-o vreme de nevoie, cum găsim „har”, așa cum ne sugerează cartea Evrei? Când suntem loviți de vreo calamitate, avem de ales: fie să ne încredem în Dumnezeu, fie să-L învinuim. Când Iov și soția lui au experimentat pierderea tragică a familiei lor și dezastrul stării sale fizice, au ales două reacții complet diferite. Soția lui s-a umplut de amărăciune și nebunește L-a învinuit pe Dumnezeu, chiar îndemnându-l pe soțul ei să „blesteme pe Dumnezeu și să moară!” (Iov 2: 9). Iov, de asemenea, era profund îndurerat și într-o mare suferință fizică, totuși el a avut încredere în Dumnezeu în mijlocul tuturor acestor lucruri. El a spus: „Nu înțeleg nimic din ceea se întâmplă, dar: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui” (Iov 13:15). Iov a spus, de fapt: „Nu contează dacă aceste bube mă vor duce în mormânt. Voi ieși din toate acestea încrezându-mă în Domnul și nu voi renunța niciodată la încrederea că El știe ce face. Are un scop etern și voi avea încredere în El până la ultima mea suflare.” Ce mare încredere era în inima lui Iov! Și adevărul minunat este că aceeași încredere în Tatăl nostru iubitor o putem avea și noi! © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
lun, oct. 08, 2018
Source: Mana profetica
”De aceea, noi nu cădem de oboseală ... ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:1-2). Apostolul Pavel afirmă că suntem chemați să fim o manifestare a adevărului. Bineînțeles, știm că Isus este acest adevăr. Deci, ce vrea să spună Pavel prin faptul că trebuie să fim manifestarea lui Isus? O manifestare este o ”strălucire” care face ca un lucru să devină clar și ușor de înțeles. Deci, pe scurt, Pavel spune că suntem chemați să-L facem pe Isus cunoscut și înțeles pentru toți oamenii. În fiecare dintre noi ar trebui să strălucească natura și asemănarea lui Hristos. Pavel duce acest concept de manifestare a lui Hristos și mai departe. El spune că suntem de fapt epistole ale lui Dumnezeu către lume: ”Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne” (2 Corinteni 3:2-3). Mintea firească pur și simplu nu poate înțelege lucrurile spirituale. Le consideră nesăbuite. Așa că Dumnezeu a ales să-L facă cunoscut pe Fiul Său păcătoșilor într-un mod eficient: prin revelarea Lui în epistole din carne și sânge, mesaje vii care pot fi citite de toți. Acest lucru se întâmplă numai prin lucrarea Duhului. În momentul în care suntem mântuiți, Duhul Sfânt ne impregnează imaginea lui Isus și continuă să modeleze această imagine în noi. Misiunea Duhului Sfânt este aceea de a forma în noi o imagine a lui Hristos, care este atât de adevărată și exactă încât să perturbe conștiințele oamenilor. Duhul Sfânt îndeplinește acest lucru prin luarea în stăpânire a inimilor noastre răscumpărate și a trupurilor noastre predate și atrăgându-ne continuu în prezența lui Isus. Acolo suntem obligați să trăim în sfințenie. Pe măsură ce petreci mai mult timp cu El, imaginea Lui în tine va crește și viața ta va deveni o manifestare atât de puternică a lui Isus, încât cei din jurul tău vor fi atinși și mișcați. © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, oct. 05, 2018
Source: Mana profetica
Moise era complet predat lui Dumnezeu. Când locuia în casa lui Faraon, el a refuzat să fie numit fiul lui Faraon: ”ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:25-26). Nu există nicio îndoială că Dumnezeu Se atinsese de viața lui Moise în timp ce era în Egipt. El știa că a fost chemat să elibereze Israelul; de fapt, el a presupus că israeliții o să-l recunoască drept eliberatorul lor atunci când l-a omorât pe ispravnicul egiptean. Ștefan a mărturisit despre aceasta: ”A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean. Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput” (Fapte 7:24-25). În schimb, Moise a trebuit să fugă din Egipt din cauza acțiunii sale. Când a plecat, el era predat în totalitate lui Dumnezeu, deși nu avea nicio idee că era pe cale să se ascundă în spatele unui deșert timp de patruzeci de ani. Ce reprezintă această perioadă de pustiu din viața lui Moise? Este un timp cu care se confruntă mulți slujitori predați lui Dumnezeu. S-ar putea să fii unul dintre ei, simțindu-te că ești blocat într-un loc cu mult sub abilitățile tale. Moise era un astfel de slujitor. El a avut o chemare puternică asupra vieții sale și a visat să facă mari lucrări pentru Dumnezeu, totuși el se afla într-o pustietate fără vreun viitor aparent. În timp ce Moise era convins că nu avea nici vocea și nici mesajul, Dumnezeu lucra în spatele scenei. Într-o zi, a aprins un rug și a spus: ”Scoate-ți încălțămintea, Moise. Ești pe pământ sfânt! Acum ești pe punctul de a vedea lucruri grozave în slujba ta pentru Mine.” Rugul arzător era focul Duhului Sfânt care Se mișca printr-un obiect natural. La fel și astăzi, Dumnezeu dorește să Ți se reveleze mai mult, astfel încât ceilalți din jurul tău să poată spune: ”Acea persoană a fost cu Isus.” În timp ce Îl cauți cu intensitate reînnoită, vei fi transformat într-un om nou, o femeie nouă. Așa cum s-a întâmplat cu Moise, zilele cele mai bune ale tale îți stau în față. © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, oct. 05, 2018
Source: Mana profetica
Apostolul Pavel ne învață: ”Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui” (1 Corinteni 12:27). Într-un alt loc el spune mai specific: ”Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos” (12:12). Pavel spune, în esență: ”Uită-te la propriul trup. Ai mâini, picioare, ochi, urechi. Nu ești doar un creier izolat, care nu este atașat celorlalte membre.” Același lucru este și cu Hristos. El nu este doar un cap; El are un trup și noi alcătuim mădularele acestuia. Suntem conectați la Isus, capul nostru, dar suntem, de asemenea, uniți unii cu ceilalți. Pavel aduce acest punct de vedere acasă, spunând: ”Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine (1 Corinteni 10:16-17). Pur și simplu, toți suntem hrăniți de aceeași mâncare: Hristos, mana din cer. ”Căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa” (Ioan 6:33). Unii creștini nu doresc să fie conectați cu ceilalți membri ai Trupului. Ei au comuniune cu Isus, dar se izolează în mod deliberat de ceilalți credincioși. Dar un trup nu poate fi alcătuit dintr-un singur membru, iar Trupul lui Hristos nu poate fi alcătuit dintr-un singur cap. Pur și simplu nu putem fi una cu Hristos fără să fim una cu Trupul Său. Credincioșii sunt uniți nu numai datorită nevoii lor de Isus, ci și datorită nevoii lor reciproce. Pavel spune: ”Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi” (1 Corinteni 12:21). Capul nostru spune că suntem cu toții importanți, chiar necesari, pentru funcționarea Trupului Său. Acest lucru este valabil în special pentru mădularele care pot fi lovite și rănite. Domnul Însuși spune: ”Am nevoie de tine. Ești un mădular vital pentru Trupul Meu și absolut necesar pentru ca acesta să funcționeze cum trebuie.” © 2018 World Challenge, Inc | All Rights Reserved
vin, oct. 05, 2018
Source: Mana profetica