Articole Categorie

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.” (Apocalipsa 21:1)

Împărăția Domnului și a Unsului Său a început. Timp de o mie de ani, vechiul pământ experimentase deja ceea ce înseamnă să-L ai pe Hristos ca domnitor, în mod public. Biserica și poporul Său, Israel, au fost pe deplin implicate cu El. „Vom şi împărăţi împreună cu El…”, a scris Pavel în 2 Timotei 2 :12. „…ei vor împărăţi pe pământ!”, cântă bătrânii în Apocalipsa 5:10. Daniel 7:8 a profețit: „Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie” – împărăția pentru națiunea sfinților Celui Preaînalt. „Pentru totdeauna” poate fi, de asemenea, citit ca „de la un secol la altul” sau „de la un veac la altul” în privința celor o mie de ani. Dar nu se oprește acolo, pentru că citim că, atunci când Noul Ierusalim a coborât din cer: „ei vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 22:5).

Keep reading →

„Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.” (Apocalipsa 20:7-8)

            Un binecunoscut expert al Noului Testament a spus odată: „Când, într-un anumit pasaj, se menționează două învieri, unde anumite „psychai edzesan” (sufletele revin la viață), iar restul „nekroi edzesan” (morții revin la viață) numai la sfârșitul unei anumite perioade după acea primă perioadă – atunci, în astfel de pasaje, unde acea primă înviere trebuie înțeleasă ca fiind o înviere spirituală cu Hristos, în timp ce a doua înviere este învierea trupească din mormânt – am ajuns la sfârșitul înțelesurilor limbii, iar Scriptura este înlăturată ca martor a vreunui lucru!”.

Keep reading →

„Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:6)

            Bătălia finală de la Armaghedon (Apocalipsa 16:16), care s-a dovedit a nu fi deloc o „bătălie”, a lăsat ca națiunile să existe pe pământ. Diavolul este închis, astfel încât să nu mai poată înșela națiunile (Apocalipsa 20: 3). Hristos nu vine să domnească pe un pământ pustiu (Apocalipsa 11:15, 12: 9-19, 19:6). El domnește peste toate împărățiile acestei lumi. Ultimul imperiu al lui Daniel este și un imperiu mondial, un imperiu care cuprinde întregul pământ (Daniel 2:35).

Keep reading →

„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” (Apocalipsa 20:4-6)

            În acest capitol se menționează de șase ori despre 1.000 de ani. Acest aspect indică o perioadă specifică și nu vedem niciun motiv să nu luăm acest număr literalmente, chiar dacă alții spun că o mie ar putea însemna 10x10x10, zece la puterea a treia. În acest caz, numărul zece ar reprezenta plinătatea, iar numărul trei ar reprezenta Trinitatea. Ar însemna că Dumnezeu ar domni pe deplin, fără să fie vorba literalmente de 1000 de ani.

Keep reading →

„Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:15-17)

            Locuința sigură numită „Pământ” pare să se prăbușească. Soarele cu lumina și căldura lui; luna cu strălucirea ei; vara și iarna, căldura și frigul, fiecare anotimp la timp, semănatul și seceratul, vârfurile de munte cu zăpadă, insulele care se confruntă maiestuos cu furtuni violente și uragane, stelele fixate deasupra pământului; toate acele lucruri care sunt stabile vor dispărea. Ziua Domnului a sosit. Este bine să vedem că fenomenele naturale din a șasea pecete sunt strâns legate de Israel.

Keep reading →

„În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.” (2 Petru 1:16-18)

Apostolul Petru era deja în vârstă. El știa că momentul în care va muri se apropie repede. Tradiția spune că a fost răstignit cu capul în jos. Biblia spune că el Îl va glorifica pe Isus prin moartea sa. Și, la fel ca mulți alți bătrâni, vrea să aducă un mesaj final copiilor lui și poate chiar nepoților. Să le împărtășească ceea ce a fost și este foarte important pentru el.

Keep reading →

„Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.” (Matei 25:31-33)

Jack Kagan – născut în 1929, Novogrodek (Vilna), Lituania. Ghetoul din Navahrudak. Eliberat de ruși, Tabără pentru persoane strămutate, Polonia 1945. Căsătorit, trei copii. Acesta a spus:

Keep reading →

„Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa… El a venit cu un jurământ.” (Evrei 6:13-17)

Cel Preaînalt S-a legat pe veci de Israel – de țară, popor și Ierusalim – pentru a binecuvânta națiunile și întreaga lume. El S-a legat de Israel prin cel puțin opt legăminte veșnice.

Keep reading →

„Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.” (Ioan 20:8)

Hristos a înviat. Nu este un basm. Nu este ceva ce trebuie „să crezi”, lăsându-ți mintea deoparte și aruncându-te spre o credință oarbă. Nu, Biblia este o carte a realităților. Oameni ca tine și ca mine au relatat în Biblie despre anumite fapte uimitoare. Ei erau la fel de uimiți cum am fi fost și noi, dacă eram în același loc și în același timp cu ei.

Keep reading →

„Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.”

(Faptele apostolilor 3:17-21)

În limba greacă, cuvântul pentru „lume” din acest pasaj este „aioon”, ceea ce înseamnă „această epocă, această fază” prin care trece istoria lumii, această parte a istoriei lumii. Mai întâi, principiul morții, care domnea în creație de la început, trebuia să fie biruit. Moartea care, în principiu, a stăpânit pământul de la căderea omului în păcat. „Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii” (Romani 8:22); „Căci firea a fost supusă deşertăciunii [entropie] – nu de voie, ci din pricina Celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu” (Romani 8:20-21).

Keep reading →