Satana are o strategie de a-i înșela pe credincioși și de a-i face să pună la îndoială credincioșia lui Dumnezeu de a răspunde rugăciunilor. El ar vrea ca noi să credem că Dumnezeu Și-a astupat urechile la strigătele noastre și ne-a lăsat pe noi să ne rezolvăm lucrurile pe cont propriu. O mare tragedie în Biserica de astăzi este că foarte puțini cred în puterea și eficiența rugăciunii. Fără a avea intenția de a huli, mulțimi de oameni din poporul lui Dumnezeu sunt auziți că se plâng: „Mă rog dar nu primesc niciun răspuns. M-am rugat din răsputeri pentru atât de mult timp fără nici un rezultat. Tot ce doresc este un mic semn că Dumnezeu schimbă lucrurile. Cât de mult trebuie să aștept?” Acești credincioși nu mai vizitează cămăruța secretă de rugăciune pentru că ei sunt convinși că cererile lor, născute în rugăciune, sunt abandonate undeva înaintea tronului Său. Alții sunt convinși că numai „giganții spirituali” pot să face ca rugăciunile lor să ajungă la Dumnezeu. Cu toată sinceritatea, mulți sfinți ai lui Dumnezeu se luptă cu îndoiala: „Dacă urechea lui Dumnezeu este deschisă la rugăciunile mele sârguincioase, de ce sunt atât de puține dovezi că El răspunde?” Te-ai rugat vreodată o anume rugăciune pentru o lungă perioadă de timp, fără ca să primești niciun răspuns? Au trecut chiar ani și încă tu aștepți, speri... cu toate acestea, te întrebi? Haideți să fim atenți să nu-L acuzăm pe Dumnezeu că este indolent, indiferent la nevoile și cererile noastre, așa cum a făcut Iov. Iov se plângea: „Strig către Tine și nu-mi răspunzi; stau în picioare și nu mă vezi (Iov 30:20). Viziunea lui Iov despre credincioșia lui Dumnezeu era neclară din cauza dificultăților cu care se confrunta, iar el a sfârșit prin a-L acuza pe Dumnezeu că l-a uitat. Este timpul, creștini fiind, să ne uităm cu sinceritate la motivele pentru care rugăciunile noastre sunt eșuate. Am putea să ne facem vinovați de faptul că Îl acuzăm pe Dumnezeu de neglijență când, de fapt, tot timpul comportamentul nostru este responsabil. "Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi." (Psalmii 37:34) David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

Era noaptea dinaintea răstignirii lui Hristos. Isus Și-a adunat ucenicii în camera de sus, pentru a-i pregătii pentru plecarea Sa de pe pământ. După ce împreună au luat parte la cină, Domnul a luat un ștergar și a început să spele picioarele bărbaților prezenți. În seara aceea, Isus a spus acestor urmași devotați că El urma să fie „înălțat” (însemnând crucificat) de mâinile oamenilor nelegiuiți. Când El le-a spus acest lucru, Isus îi avertiza în privința a ceea ce urma să se întâmple. Isus Și-a terminat mesajul zicându-le: „Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl” (Ioan 16:28). Ucenicii au răspuns: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nici o pildă. Acum cunoaștem că știi toate lucrurile....de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu” (Ioan 16:29-30). Ucenicii Îl înștiințau pe Isus că ei au înțeles fără nicio îndoială ceea ce le-a spus. Însă, mult mai important, luați aminte la cuvintele lor din ultimul verset: „Acum cunoaștem [acum noi suntem siguri – KJV]….noi credem”. Se părea că o credință măreață a cuprins sufletele lor. Acești bărbați Îi declarau lui Isus: „Acum Te vedem, Isus! Acum cunoaștem. Acum noi credem!” David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari” (1 Corinteni 1:27). Dumnezeu încă îi mai alege pe cei slabi pentru a-Și manifesta puterea. Te-ai simțit vreodată nesemnificativ, firav și inutil pentru Dumnezeu? Te-ai uitat vreodată la alții care păreau atât de puternici, atât de perfecți, iar pe tine te-ai considerat prea păcătos, prea apatic ca să fii folosit de Dumnezeu? Nu te compara! Dumnezeu nu caută giganți spirituali, ci, mai degrabă El caută sfinți obișnuiți, cu o credință ca de copil, care au pierdut orice încredere în firea pământească. Dumnezeu îi va face de rușine pe cei puternici și înțelepți prin faptul că unge în calitate de instrumente ale Lui pe cei care sunt considerați firavi și nesăbuiți. Dumnezeu va ocoli pe cei care se sprijină pe brațul firii pământești — care se bazează pe talentele lor, pe cunoștința lor, pe mediul lor de proveniență, pe reputația familiei lor. El va înălța pe cei cu inima zdrobită, pe cei slabi, pe cei frânți. El va turna peste ei un duh de laudă și un botez al dragostei. El le va arăta măreția Lui, credincioșia Lui, promisiunile Lui, iar ei vor deveni puternici în Domnul și în puterea tăriei Lui. Simți dorința de reînnoire a credinței și a încrederii tale în Dumnezeu? Dacă este așa, fii mulțumitor! Aceasta este chemarea lui Isus Hristos Domnul. Privește la unele din promisiunile mărețe și prețioase ale lui Dumnezeu pentru noi: „O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc” (Psalmul 31:19-20). „Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:9-10). David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2:23). Un adevăr uimitor în legătură cu suferințele lui Hristos este că El nu S-a apărat nici măcar o dată împotriva celor care se purtau urât cu El. Isus nu a pedepsit pe nimeni și nu a ripostat niciodată, în niciun fel. Cât de diferit a fost de noi! Când suferința noastră devine insuportabilă ne apărăm, protejându-ne drepturile și reputația. Uneori chiar ajungem să-L amenințăm pe Dumnezeu, chiar fără să ne dăm seama că facem acest lucru. Dar atunci când nu primim răspuns sau dezastrul ne lovește și se pare că Domnul ne-a dezamăgit, ne îndepărtăm de El. Când suntem în durere sau ne simțim singuri și triști, începem să ne abatem de la El. Neglijăm citirea Bibliei și rugăciunea, iar credința noastră devine monotonă și inactivă. De fiecare dată când ne dăm înapoi din a-L căuta pe Domnul cu toată inima noastră, noi Îl amenințăm. Într-un fel noi spunem: „Doamne, eu am făcut tot posibilul și Tu m-ai dezamăgit.” El ne iubește atât de mult și are o răbdare infinită cu noi atunci când suntem răniți. El așteaptă cu dragoste până ce noi ne întoarcem spre grija Lui plină de gingășie. Trebuie să ne asigurăm că nu vom permite atitudinilor noastre să ne ducă departe de El. Dacă refuzăm să ne trezim și să ne reînnoim credința și speranța în El, putem ajunge să fim atât de decepționați încât să ne lăsăm în voia poftelor și patimilor noastre. Vom spune: „Ce rost are? Încerc din răsputeri, dar se pare că nu pot să am victorie. Strig către Dumnezeu după ajutor și eliberare, darnu se întâmplă nimic, niciodată.” Când ne lăsăm în voia acestor sentimente, de fapt, noi Îl amenințăm pe Dumnezeu. Este modul nostru de „a fi chit” cu El din cauză că nu ne-a răspuns rugăciunilor noastre la timpul stabilit de noi. Singur Domnul este cel ce ne păzește și El nu va permite copiilor Lui să cadă. Să facem precum a făcut Hristos când El „Se supunea dreptului Judecător”(1 Petru 2:23). „A încredința” înseamnă a pune complet viața ta în mâinile Lui. Preaiubitule, există speranță! Renunță la sforțarea ta de a realiza ceva în propria ta putere și încredințează păstrarea trupului și sufletului tău Domnului oștirilor! David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

„Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”(Ieremia 17:7-8) Vedem în versetul opt că acel ce se încrede în Dumnezeu în vremuri dificile este „sădit.” Este înrădăcinat adânc, stabil și roditor, întotdeauna verde, cu viață proaspătă. Când lucrurile din viața lui devin sterpe și tulburi, nu îi va fi teamă. Această persoană va spune: „Isus, eu renunț să mai caut vreun om care să mă scoată din această încercare. Mă îndrept numai spre tine! Tu ești singurul meu păzitor, singura mea speranță și privesc spre Tine să mă ții puternic și să mă porți înspre biruință.” Domnul dorește acest fel de credință de la noi în viața de toate zilele. Ai putea spune: „Dar, frate Dave, sunt încă șomer și lucrurile sunt într-adevăr la limită”. Totuși eu trebuie să cred ceea ce citesc în Cuvântul lui Dumnezeu: „Încrede-te în Mine și vei fi binecuvântat.” Ai putea să răspunzi: „Dar nu știu ce o să fac. Furtuna se dezlănțuie peste tot în jurul meu și totul arată complet fără speranță. Nu văd nici un semn de ajutor sau de eliberare. Și la toate acestea Dumnezeu încă spune: „Ai încredere în Mine, copilul Meu, și vei fi binecuvântat”. Încercarea ta poate fi în legătură cu familia ta, cu afacerea ta, cu cele necesare traiului. Dar dacă tu vei continua să îți pui întreaga ta încredere în Cuvântul Lui și credincioșia Lui, Dumnezeu promite că te va binecuvânta. Și El nu poate minți! Când vine căldura, nu te va deranja. Când vânturi vor bate, tu vei sta neclintit în picioare. De ce? Pentru că tu vei fi învățat să te încrezi în El în ciuda tuturor circumstanțelor tulburătoare. Tu vei fi un pom verde, care va da rodul îmbelșugat al încrederii, și toți din jurul tău vor primi speranță și încurajare, pe măsură ce vor remarca încrederea ta netulburată. David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

În timp ce citim epistola lui Pavel către Efeseni, vedem cum îi laudă în tot parcursul scrisorii. Li se adresează în acest mod: „credincioşii în Hristos Isus… ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.” (Efeseni 1:1-3) Pavel adaugă faptul că ei sunt oameni iertați și că se roagă să aibă „un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi” (1:17-19). În cartea Apocalipsa, și Isus îi laudă pe creștinii efeseni: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta” (Apocalipsa 2:2a). Cu alte cuvinte: „Cunosc toate faptele bune din viețile voastre. Sunteți sârguincioși în fapte bune, ceea ce este vrednic de laudă.” Isus continuă în a-i lăuda, subliniind că: „ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi” (2:2b). El spune, în esență: „Voi urâți păcatul cu ardoare și nu îl tolerați în viața, în casa și în biserica voastră. Nu ați fost clătinați de învățăturile firești din ultima vreme și sunteți capabili să judecați drept învățătorii și prorocii mincinoși.” Este evident că efesenii nu erau o congregație de începători sau sfinți căldicei. Totuși, Isus scoate în evidență un lucru care era profund greșit, spunându-le (parafrazare): Am văzut toate faptele tale - că urăști păcatul, am văzut dragostea ta pentru adevăr, curajul neprefăcut - și totuși, cumva, în toate lucrările tale ai permis ca iubirea ta față de Mine să se stingă (vezi Apocalipsa 2:4). Acest lucru ar trebui să-ți sfâșie sufletul! În timp ce lucrezi cu credincioșie pentru El și trăiești în neprihănire, întreabă-L pe Domnul: „Oare mi-am pierdut dragostea dintâi față de Tine?” Într-o anumită măsură acest lucru se poate vedea în ceea ce îți fură inima în prezent. Cum îți petreci timpul? Ce îți fură timpul de calitate în singurătate cu El? Ce lucruri au prioritate pentru tine? Întoarce-te la dragostea dintâi astăzi! Cere Tatălui har și putere ca să-ți păstrezi iubirea pentru Hristos, Domnul și Mântuitorul tău. David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved